Cu sania pe internet

La proteste

2012-01-17T00:35:00.000+02:00

Azi mi-am permis să iau pulsul evenimentelor direct de la fața locului. A fost o decizie spontană, bazată pe faptul că mai mulți colegi de serviciu întrebau dacă merge cineva la Universitate, la protest, după terminarea programului. Am hotărât să merg, în grup e mai sigur.

N-am avut nici măcar o coală de hârtie la mine pe care sa-mi fi tipărit protestul, pe lângă faptul că nu eram îmbrăcat adecvat pentru frigul de afară. Dimineață, când am plecat spre serviciu, eram pregătit pentru cele 10 minute de mers prin frig până la metrou, nu pentru 2 ore de stat în picioare în mulțime. Și atunci așa, înfrigurat, cu mesajul doar pe buze m-am alăturat la ora 19 mulțimii strânse la fântâna de lângă Facultatea de Geografie.

S-a protestat civilizat. N-am auzit înjurături, n-a reușit nimeni să ne mai fure manifestația și s-o transforme în luptă de stradă cu jandarmii. Am strigat cât m-a ținut gâtul, la unison cu ceilalți, sloganurile în mesajul cărora mi-am recunoscut revendicările. N-are rost să le enumăr, dar se refereau la demisia lui Băsescu. Asta vreau să văd întâmplându-se: vreau să-i văd mândria terfelită. Căci mândria s-a transformat în aroganță (bine, asta de mult deja, dar abia acum am fost eu pregătit s-o recunosc) atunci când a rostit cuvintele "Cine o să plece? Ghici ghicitoarea mea". Tu o să pleci, Traiane. De data asta, tu o să pleci. Nu mai ești președintele pentru care cândva am votat, așa că e cazul să te debarcăm. Nu-mi reproșez faptul că am votat pentru tine; nu e vina mea că tu ai schimbat direcția.

Nu ne-am lăsat manipulați, împinși sau provocați. Deși numărul celor care veneau în Piață a continuat să crească pe măsură ce trecea timpul, era suficient loc să ne mișcăm prin mulțime. Au trecut printre noi inclusiv jandarmi, cu căștile și carapacele lor negre; nimeni nu s-a agitat. Tipul cocoțat deasupra intrării în Facultatea de Geografie a fost la un moment dat în atenția jandarmilor. Nu l-au putut convinge să coboare și au plecat de acolo. Deci nu s-au lansat provocări din nici o tabără: dacă voiau să pornească scandal, jandarmii ar fi încercat să se urce după el, stârnind reacție din partea mulțimii care îi ținea partea. N-a fost cazul.

Mult tineret. Cred că tinerii erau pe partea asta, iar celelalte categorii de vârstă erau vis-a-vis, in fața Teatrului Național și a Intercontinentalului. Multe fete, curajoase. Lumea se comporta normal, societatea funcționează și în astfel de situații. Telefoanele mobile au mers fără probleme. Dugheana Fornetti de langă fântână trebuie să fi spart ceva record la vânzări. A început la un moment dat să ningă și a nins ca lumea preț de vreun sfert de oră. Prima zăpadă din București în iarna asta.

Cu câteva minute înainte de ora 21 am decis să plec. Înțepenisem de frig. Știu, știu, ăsta nu e un motiv, nu ții cont de vicisitudini când susții o cauză. Asta e! N-am abandonat cauza, mâine merg din nou. De data asta mai bine pregătit. Sper să vină și alții - n-are nimeni de ce se teme. Stați în grup, între prieteni, distanțați-vă de cei care manifestă violent și cu umblă cu fețele acoperite. Dacă lucrurile degenerează, părăsiți zona și căutați una mai liniștită sau mergeți acasă: a doua zi venim iar.

A treia zi de proteste

2012-01-15T19:38:00.001+02:00

Probabil cea mai gravă eroare a lui Băsescu, să se ia de Raed Arafat, un om de o moralitate impecabilă, fără ambiţii politice, bun profesionist. Atacul a lăsat mască opinia publică, fiind perfect nejustificat. Combinat cu ambiguitatea noului proiect de lege a sănătăţii, gândit pentru a face loc pe piaţă entităţilor particulare care vor primi astfel o felie din bugetul de stat alocat serviciilor medicale, acesta a dat un semnal destul de limpede privind intenţiile actualului preşedinte. Nu bunăstarea cetăţenilor, ci asigurarea unor sume de bani pentru campania partidului de guvernământ la conducerea căruia se va întoarce la terminarea mandatului, astfel încât şansele acestuia la câştigarea viitoarelor alegeri să crească considerabil. Interesant cum se urmează modelul american în privinţa privatizării serviciilor de sănătate, un model destinat să îmbogăţească companiile farmaceutice şi asiguratorii de sănătate, precum şi pe cei care le asigură lobby-ul. Interesant şi cum, asemenea revoluţiei din '89, scânteia a fost un personaj fără legături importante cu politica, şi de origine străină.

Se intampla acum 18 ani

2011-08-14T22:07:00.001+03:00

Extras din jurnalul de meu de tabără - Slănic Moldova, 1993.

14.08.1993, a cincisprezecea zi, sîmbătă

Jurnalul pe sîmbătă îl scriu duminică, deoarece iar am fost la discotecă. De distrat m-am distrat iar, tot fără să dansez cu cineva. Totuși a venit la mine o fată, pt. a-i ghici moneda! Spre ghinionul meu, am ghicit-o, și cum nu puteam să încalc regula... A mai venit o fată, dar de data aceasta am avut noroc! Am dansat, m-am odihnit, dar fiind răcit, deja începuse să-mi curgă nasul. M-am hotărît să plec la vilă. La 10:30 am fost în cameră. Am aflat pe toată lumea trează. De ce? Veniseră părinții lui Cosmin, și el s-a mutat cu ei la hotel. Cînd să mă culc, Răzvan, cu caracterul de om prost și țicnit, fără să-i permină nimeni, își mută lenjeria la noi în cameră declarînd că el se mută aici. I-am spus că n-o să-și ducă el mult veacul în camera asta (și așa a fost), motiv pt. care a început să dea cu perna în mine. Cînd a venit infirmiera să dea stingerea, i-am spus și ea i-a făcut urgent pașaportul lui Răzvan.

[Am făcut eforturi să respect scrierea cu "î" de pe atunci, precum si greșelile de scriere sau de exprimare din textul original.]

Tehnici esențiale de supraviețuire

2011-07-23T21:10:00.002+03:00

N-am prins de la început episodul filmat de Bear Grylls în Romania în vara lui 2008, așa că nu mi-am dat seama unde a încercat să "supraviețuiască". Acum însă am dat peste coperta DVD-ului cu episodul turnat aici și am aflat că a fost în Munții Apuseni, traseul urmat de el fiind Groapa Ruginoasă - Cetatea Ponorului - Piatra Tăuzului (lângă Arieșeni). În 2010 mi-am făcut concediul la Arieșeni, unul din cele mai reușite concedii de până acum petrecute în țară. Vazând locurile, deduc că Mr. Grylls - pentru care aveam un oarecare respect până astăzi - a făcut adevărate eforturi nu pentru supraviețuire, ci pentru a evita turiștii și traseele marcate. Dacă și pe Valea Arieșului ai nevoie de antrenament special ca să supraviețuiesti, inseamnă că eu și soția mea suntem experți pentru că am colindat munții ăia cât ne-au ținut picioarele și niciodată nu am avut nevoie de mai mult de două sandvișuri, o ciocolată și o sticlă de 2 litri cu apă. În orice direcție ai apuca-o găsești civilizație după maxim 2 ore de mers. Și poți să-ți cumperi liniștit pâine, parizer și o eugenie de la orice magazin, nu tre' să mănânci mere pădurețe recuperate din rahat de urs precum supraviețuitorul nostru. Care rahat, apropo, cred că și l-a adus de-acasă că în Apuseni nu mai sunt urși de ceva vreme.

Așa că domnu' B.G., mulțumim că ați petrecut un concediu în Apuseni alături de noi, dar nu încercați să ne vindeți o banală excursie pe post de luptă pentru supraviețuire. Dacă vreți într-adevăr o provocare, vă recomand cu căldură să încercați traficul din București într-o zi ploioasă de toamnă sau o călătorie de câteva ore cu un personal CFR. S-ar putea să fie ultimul episod din serial.

Maramures - inapoi in timp

2011-07-11T17:22:00.001+03:00

Ne-am întors din vacanță. A fost o săptămână aproape minunată. De ce "aproape"? Păi două chestii ne-am împiedicat să ne bucurăm de vacanță 100%: vremea innorată și rece și faptul că ne-am resimțit după o saptămână de îndopat cu bunătăți maramureșene. Dar este vina noastră, nu ne-a forțat nimeni să mâncăm atât de mult... Doar că totul era așa de bun!

JURNAL DE CĂLĂTORIE (vorba vine, e scris la câteva zile de la întoarcere).
1. DRUMUL DUS. Am plecat din București vineri dimineață la ora 8. Am ales ruta Pitesti - Rm. Valcea - Sibiu - Alba Iulia - Cluj - Dej - Cavnic - Vadu Izei. Am facut 11 ore si 15 minute, 650 km cu un consum de 4.34l/100km. Pentru că ultima porțiune de drum, începând de la Târgu Lăpuș, a fost pe drumuri județene într-o stare nu tocmai bună, nu recomand acest traseu. Probabil e de preferat un ocoliș până la Baia Mare cu rămânere pe drum național.

2. CAZAREA ȘI MASA. Cazarea a fost aranjată înainte de a pleca, grație unor review-uri încurajatoare citite pe www.acolo.ro. Am ales Pensiunea Ileana Teodora Teleptean, unde am găsit: cameră suficient de spațioasă, curată, mobilată cu gust, holuri decorate tipic maramureșean și gazde primitoare și harnice. Am fost răsfățați cu bunătăți la masă, ni s-a făcut pe plac când am avut pretenția să mâncăm ceva anume (fără să abuzăm de acest privilegiu) și ne-am simțit foarte bine. În fiecare seară am cinat la pensiune, meniul s-a repetat cam o data la 3 zile (dar cu variații) și mai mereu ne-a surprins plăcut. Micul dejun l-am sărit o singură dată, în ziua rezervată plimbării cu mocănița. În afară de mic dejun și cină nici nu am mai simțit nevoia să mâncăm, ne-am întors cu toate pungile de "ronțăibile" înapoi acasă. A fost cam frig noaptea (cine se aștepta la temperaturi de 10 grade la inceput de iulie?) și cam subțiri pereții, dar o bună parte din sejur am fost singuri pe etaj iar când au mai apărut musafiri s-au dovedit a fi oameni de bun simț care nu s-au întins cu gălăgia până târziu în noapte.

3. OBIECTIVE TURISTICE. Este de la început evident că se pot vedea și vizita mult mai multe locuri decât am reușit noi. Dar poate inspiră pe cineva destinațiile noastre, așa că iată-le:
a) Sighetul Marmației. Am vizitat atât orașul în sine, plimbându-ne prin centrul istoric, cât și Muzeul Satului Maramureșean, Memorialul victimelor comunismului, si Cimitirul Eroilor (parte a Memorialului).
b) Valea Izei. Practic am luat la rând localitățile de pe această vale, vizitând biserici de lemn, mănăstiri și un mic muzeu al satului. Unde? Păi, din ce-mi amintesc: in Bârsana (mănăstire superbă si biserică din lemn), Șieu (biserica din lemn), Ieud (biserica din lemn si muzeu etnografic)... și au mai fost, dar nu le mai rețin. Oricum, sunt destul de bine semnalizate cu indicatoarele acelea tipice de culoare maro.
Să nu uit: am ales să ne plimbăm pe Valea Izei într-o zi de duminică, special ca să prindem oamenii locului îmbrăcați în haine de sărbătoare!
c) Vișeul de Sus. De aici se ia mocănița, care pe noi ne-a dus până la Paltin (22 km). Gara nu e greu de găsit, întrebați în oraș. Mocanița pleacă la ora 9 in fiecare dimineață (cel mai sigur e sa vizitați http://www.cffviseu.ro pentru orar, traseu, tarif) și ar fi bine să fiți acolo cu cel puțin 15 minute înainte de plecarea trenului. Pe la jumătatea drumului se face pauză de alimentare - atât pentru locomotivă cât și pentru pasageri: apă, ceai, cafea, gogoși. La destinație - grătar (carne de pui și cârnaciori), apă, sucuri etc. sau, bineînțeles, mâncarea proprie.
d) Săpânța. Chiar la intrarea în localitate e un indicator cu obiectivele turistice din comună. Noi am vizitat celebrul Cimitir Vesel, casa memorială Stan Ioan Pătraș și mănăstirea Săpânța-Peri (cea mai înaltă biserică din lemn din lume).

4. DRUMUL ÎNAPOI. Am plecat joia următoare la 9 dimineața, cu mai mult bagaj decât la venire (suveniruri de pe unde am umblat și bunătăți cumpărate de la gazde) și am urmat exact același drum ca la venire, ignorând propriul meu sfat de la început cu ocolul spre Baia Mare. Am făcut 12 ore pentru că am oprit foarte des, iar faptul că la întoarcere am coborât spre câmpie s-a tradus intr-un consum mai mic: 4.12l/100km. Tico rulează!

GPS - Cata v1.0

2011-06-29T19:52:00.004+03:00

Am avut trei zile pline de când am intrat în concediu, cu odihna pusă pe primul loc. M-a văzut și soarele un pic zilele astea, am fost pe ștrand. N-a durat decât vreo 2 ani până când în sfârșit am văzut cum e pe Ștrandul Dâmbovița (Pod Ciurel). Și am fost plăcut surprins. E organizat și curat, cel puțin dimineața, în zilele lucrătoare. În weekend bănuiesc că e aglomerat și anarhie, dar până nu ajung din nou și într-o zi de week-end n-am de unde să știu. Poate voi fi surprins din nou!

Ieri am început și definitivat un proiect mai vechi de-al meu: să scap de vocea plictisitoare și cu accent a GPS-ului. Și pentru că n-aveam de unde alege altă voce am folosit-o pe a mea, care înainte să devină plictisitoare va fi înlocuită, împrospătată, văd eu. Deja de la prima încercare mi-am permis niște figuri de stil care să mai alunge din monotonie. În primul rând, acum indicațiile vin la persoana a 2-a singular. Adica "virează", "ajungi", "încadrează-te" - chestii de-astea. Apoi unele fraze standard (care oricum se aud destul de rar) au fost înlocuite cu totul. Abia aștept să aud că semnalul GPS este "de cacao" în loc de "slab", de exemplu.

Pentru cine e interesat o să detaliez cum am făcut. Ingredientul cel mai necesar este până la urmă răbdarea.
Condiții prealabile: iGO v8.x, nu conteaza platforma (cred).
Necesar: arhivator zip, soft editare audio care știe să salveze în format .ogg, microfon.
Cum am făcut:
1. Am luat din /iGO/content/voice arhiva "Voice_Rom-m1.zip" - ăsta e Marcel.
2. În arhivă se găsește un folder numit "audio", iar în el sunt toate instrucțiunile vocale pentru limba română. În majoritatea cazurilor numele fișierului reflectă conținutul vocal. Am extras acest folder undeva în calculator ca să pot edita fișierele.
3. Am deschis fiecare fișier în parte cu Adobe Audition. Dacă Marcel zicea "trei sute" eu ștergeam și înregistram peste, zicând același lucru. Intonația e la libera alegere :) Urmau mici editări (scoaterea pauzelor și normalizarea sunetului) și salvarea fișierului. Pentru cine are nevoie să știe: fișierele sunt în format .ogg, 22050 Hz - 16-bit - mono si bitrate variabil ;) Cred că nu e necesar să precizez cât e de important să se păstreze denumirea originală a fișierelor, da?
4. După vreo oră treaba era gata. Am reîmpachetat folderul "audio" în arhivă supra-scriind fișierele existente, am modificat fișierul "info.ini" astfel încât să reflecte schimbările (în principiu se înlocuiește valoarea parametrului name din "Marcel v1.0" în altceva, ce scrii acolo o să se vadă în iGO la setări, când alegi vocea).
5. Am redenumit arhiva in "Voice_Rom-Cata.zip", am pus-o in același folder cu celelalte (calea de la pasul 1) și am ales din setări să aud noul "Cata v1.0".

Peste 2 zile plec la drum și o să primesc instrucțiuni chiar de la mine. Cred că o să fie isterie, chiar dacă surpriza nu e totală pentru că știu ce am înregistrat.

Cred ca imi iau "la revedere" de la facefook

2011-06-24T15:32:00.000+03:00

Pentru că sunt din ce în ce mai nesimțiți în privința protecției datelor personale, pentru că acum mutra mea poate fi recunoscută automat în poze abia urcate dacă în trecut prietenii mei m-au tag-uit și pentru că azi n-a funcționat timp de câteva ore, mă cam bate-un gând.

S-a deschis Pasajul Basarab

2011-06-19T20:29:00.003+03:00

În sfârșit! Și pentru că am avut treabă în zonă, am profitat ca să dau o tură pe el.

Romanii au talent

2011-04-06T13:30:00.000+03:00

Ieri, la cantina Facultății de Drept (acolo mâncăm din când în când) ne-am amuzat copios de situația următoare.
Eram 3 colegi plecați să mâncăm. Fiind aglomerat, până la urmă cel mai mult ne-a convenit să ne așezăm la cea mai indepărtată masă, care este lângă intrare. Ne-am așezat toți trei cu fața spre ușă și în timp ce mâncam, scanam "traficul". Așa am ajuns să dăm verdicte exact ca juriul de la "Românii au talent":
- trei de "da", mergeți mai departe (când intra un grup de fete mai... bune);
- îmi pare rău, răspunsul meu e "nu" (în funcție de caz);
- sunteți talentați, dar nu puteți continua în această formulă (când fata era bună, dar însoțită de un băiat) - sau: de ce ai venit la acest concurs cu "bagajul" după tine?
- trei de... "mda"
- va rugăm părăsiți scena, sau chemăm BGS-ul! (la urâte)

Replicile erau rostite destul de încet, nu voiam să ne știe toată cantina. Noi oricum ne amuzam și fără spectatori. Dar câteodată mai puneam mâna peste gamela de supă și scoteam sunetul ala de reject din concurs și am impresia că unele fete s-au prins că le dădeam X ...

Baba si mitraliera? Nu, biserica si MiG-ul

2011-01-25T19:35:00.001+02:00

Nu-mi vine să cred câte lucruri care frizează paranormalul sunt posibile in România. Tocmai ce am citit aici că, citez:
"Potrivit anexei proiectului de HG, un avion MiG 21, dezafectat de dotările specific militare va fi cedat de UM 02015 Bacău Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului, respectiv Centrului Misionar Filantropic Ştefan cel Mare şi Sfânt din Bacău. Valoarea acestui bun este de 1962,84 de lei. Un al doilea avion MiG 21 F13 dezafectat de dotările specific militare cu o valoare de 846,96 de lei va fi transferat de UM 02015 Bacău tot către Arhiepiscopia Romanului şi Bacăului, Parohiei Sfinţii Apostoli din Moineşti, judeţul Bacău."
Ce dracu' (!) face biserica cu niște avioane de luptă, chiar și dezafectate? Ce legătură au una cu alta? Și mai ales, ce e cu prețurile alea incredibile? Cum adică 8 milioane juma' un MiG jumulit de armament și ce-o mai intra la categoria "dotări specific militare"? Pai vreau și eu! DOUĂ! Și dacă le duc la fier vechi și tot valorează de câteva ori mai mult. Sau poate vreau să-mi fac un parc tematic în curte la țară, cu MiG-uri expuse pe post de ultimă tehnologie în materie de arat câmpuri. Nu contează, ideea e că biserica, după ce că are, tot mai primește pomeni. Facem pariu ca nu oricine poate intra gratuit în posesia plugurilor ăstora subevaluate, sau măcar la prețurile alea derizorii? Cică sunt transmise "în vederea expunerii statice a acestora în cinstea eroilor aviatori". Ce mai urmează? Kalașnikoave care stropesc cu apă sfințită și lansatoare de grenade care împrăștie mir și tămâie, nu?

Iarna inseamna aventura

2011-01-24T10:59:00.002+02:00

Băi, îmi place iarna. Nu știu de ce, e o reminiscență din copilărie când odată cu iarna veneau toate bucuriile: Moș Nicolae, săniuș, derdeluș, bătaie cu bulgări, cazemate din zăpadă, ziua mea, Crăciunul, Anul Nou și tot așa. Și acum când le enumăr mă încearcă un sentiment plăcut. Dar analizând la rece, nu prea mai am motive de bucurie. Copil nu mai sunt, așa că zăpada înseamnă acum de fapt neplăceri: curăță în fața blocului (bine, asta e opțional, dar dacă toți boșorogii stau în casă la căldurică...), curăță mașina, curăță locul de parcare, circulă cu grijă, ferește-te de idioți în trafic; dacă ești pieton vezi pe unde calci, ai grijă să nu fii stropit -- și am ajuns și la motivul bombănelii de astăzi.
Mă enervează la culme politica tâmpită de a da importanță mai mare mașinilor decât oamenilor. Începând de la parcatul pe trotuar fără a mai lăsa loc pentru pietoni și culminând cu curățarea șoselelor lasând trotuarele troienite. Cea mai cretină strategie, să încurajezi oamenii să meargă cu mașina din cauză că dacă vor pleca pe jos trebuie să se lupte cu nămeții. În cele 20 de minute de mers pe jos de acasă până la metrou și apoi de la metrou până la serviciu am avut parte de tot felul de aventuri: am sărit peste troiene, am mers cu pași mărunți în urma babelor când nu era loc să le depășesc (și de obicei nu e, pentru că potecile tăiate prin zăpadă sunt întotdeauna înguste cât un om), am călcat în ceea ce părea zăpadă și de fapt era o mare baltă murdară pe care plutea zăpadă. Apropo de asta, apa are o magnifică proprietate de a se acumula în cantități impresionante fix acolo pe unde ai nevoie să traversezi - cum ar fi în dreptul trecerilor de pietoni. Și acum urmează să înghețe totul, ca să fie treaba bună.
Îmi place iarna.

Am o nedumerire

2011-01-16T03:33:00.001+02:00

De ce se duc popii la clinici scumpe din afară când le sună ceasul? De ce le e frică "să dea ortul popii" (dacă-mi permiteţi jocul de cuvinte)? Teoretic, trecerea la cele sfinte e un eveniment pentru care s-au pregătit toată viaţa, mai bine decât noi "mirenii". Nu ei ne învaţă pe noi ce trebuie făcut pentru a ne asigura că ajungem în paradis, nu în infern? Lor de ce le e frică să-l cunoască pe Creator? De ce evită întâlnirea, şi de ce, brusc, cred în medici şi în puterile lor...

Tinichigi

2011-01-07T17:28:00.001+02:00

Şi tinichigi au copi, care vor creşte la fel de slab educaţi ca părinţi lor.

La multi ani, 2011!

2011-01-01T23:24:00.000+02:00

Mai bifăm un an! Unul mai dificil, cel mai greu de când a apărut așa-zisa criză. Ca de obicei, sperăm la mai bine. Pentru prima dată mi-am propus niște obiective pentru anul ăsta, cu termen clar până la sfârșitul lui. Timpul parcă trece altfel acum, mult mai repede, dar sper să fie suficient.
La mulți ani!

Si se facu dreptate

2010-12-13T14:43:00.001+02:00

Ziceam eu acum 2 ani ceva despre vedetele gay. Atât a trecut de când un țigan oarecare și o fițuică scârboasă au încercat să-l scoată drept homosexual pe Mihai Trăistariu în urma unui scandal regizat. Acesta din urmă a câștigat procesul prin care și-a apărat imaginea, iar fițuica și țiganul au fost obligați prin sentință judecătorească să-i plătescă daune morale în valoare de 100.000 lei (un miliard în moneda veche), plus 18.000 lei reprezentând onorariul avocatului.
Țiganul homosexual a început să se jelească pe la televiziuni că n-are bani, că nu-l mai caută nimeni pentru concerte... Ce surpriză! Vezi, dacă n-ai reușit să te lansezi cu scandalul ăla? Ce bine-mi pare că te-ai fript! Așa îți trebuie, ție și tuturor oportuniștilor care vor să devină vedete peste noapte prin astfel de metode.
Fițuica în schimb are bani, căci țeava pe care toarnă căcat în capul dobitocilor care o citesc e largă și nu se înfundă niciodată. Se găsește însă un editorialist obez și libidinos să le ia apărarea "colegilor de breaslă" și într-unul din articolele penibile pe care le vomită zilnic în "Adevărul de seară" îl roagă pe Trăistariu să îi ierte. Adică "Trăistariule, nu fii bulangiu... hopa, stai așa, că de fapt chiar nu ești, hăhă, au zis și judecătorii. Ăăă, ce voiam să zic, te rog io, iartă-i p-ăștia. Nu vezi ce amărâți sunt că nu le-a ieșit schema, mai vrei să le iei și banii? Hai că nu ești homo: a zis tribunalul, zic și eu în articolu' ăsta - știi doar ce greutate are cuvântul meu, că mă citește atâta lume prin metrou".
Sper că M. T. o să facă în așa fel încât să scoată de la șantajiștii ăia infecți toți banii până la ultimul leu. Și din acești bani să-i cumpere și obezului o șaorma cu de toate, că de foame scrie numai tâmpenii.

Când viața sexuală dă cu virgulă

2010-11-16T13:38:00.002+02:00

Mediafax zice aici că:
"În topul celor nouă ţări incluse în studiu, România ocupă locul fruntaş la capitolul frecvenţa actelor sexuale înregistrate în ultima lună. Potrivit studiului, bărbaţii români au avut 12,4 contacte sexuale în ultima lună, în timp ce slovacii, cehii, israelienii şi turcii sub 10. Şi pentru femeile din România frecvenţa actului sexual este ridicată, plasându-se pe locul al doilea (10,9 contacte în ultima lună), după rusoaice (12,7)."

Am câteva întrebări:
1. Cum au avut bărbații români 12,4 contacte sexuale? Adică au făcut dragoste de 12 ori și o dată s-au masturbat?
2. Dacă femeile au avut 10,9 contacte, deduc ca la ultimul (ăla care trebuia să fie al 11-lea) bărbatul a terminat primul și s-a culcat.
3. Dacă barbații din România au avut 12,4 contacte iar femeile doar 10,9... cam câți gay au participat la acest studiu?

Dacă aveți răspunsuri, comentați aici sau pe facebook.

Definiţia sensului unic

2010-11-05T17:35:00.000+02:00

Nu o ştiu ad literam din Codul Rutier, dar înseamnă că pe strada respectivă se circulă într-un singur sens, ăla arătat de indicator. De exemplu:

Deci, dacă întâlneşti plantat pe un stâlp un semn de sens unic, sunt mari şanse ca pe partea opusă să se afle unul de "accesul interzis". Nu şi pe strada Cernişoara, sector 6, Bucureşti. Pe strada asta, la intersecţia cu strada Ghirlandei, semnul de pe partea opusă e altul.

Cui se adresează acest semn? Strada este cu sens unic, din sensul ăsta nu ar trebui să vină nimeni!
Am făcut şi o schemă, poate intră şi vreun poliţian de la circulaţie pe blogul meu şi nu înţelege problema:

Deci, pe cine obligă semnul ăsta să facă stânga?

Până nu de mult, fix lângă intersecţia asta avea sediul Biroul Accidente Uşoare sector 6 şi a rămas în continuare sediul unei importante secţii de poliţie. Păi chiar sub nasul lor o asemena gogomănie?

Meresti Metro Station

2010-10-31T03:45:00.000+03:00

Pentru cine a jucat Fallout 3, numele probabil sună cunoscut. Pentru cine n-a jucat, explic eu: este una din multele locaţii din joc, un loc pe harta universului Fallout. Îl vei găsi fie rătăcind pe imensa hartă, fie urmând firul poveştii.
Pentru un joc a cărui acţiune se petrece pe coasta de est a fostei SUA, numele este bizar, avand rezonanţă românească. Ei bine, spre marea mea surprindere, dialogul cu un personaj din joc mi-a dezvăluit că numele staţiei de metrou "vine de la o localitate de departe, de dincolo de ocean, dintr-un loc numit Romania".
Mereşti este o localitate în judeţul Harghita. Pe pagina wiki a jocului se face însă trimitere la Mărăşti. Motivul pentru care creatorii jocului au ales o localitate din România ca sursă pentru nume este faptul că staţia de metrou adăposteşte un grup de oameni care se hrănesc cu sânge uman (asta fiind în opinia lor un pas înainte, dat fiind că în trecut fuseseră canibali) şi umblă pe afară numai noaptea.
Nu ştiu de ce au ales o localitate obscură (dacă e vorba de Mereşti) sau de ce au obscurat numele (dacă e vorba de Mărăşti), dar mi-a placut să găsesc aceasta referire la ţara noastră într-un joc care-mi place enorm (uitaţi-vă la ce oră scriu asta!). Tot cu stereotipul ăsta de vampiri, dar... mai bine ăsta decât cel de hoţi, la propăşirea căruia lucrează cu sârg nişte băieţi prin toată Europa, iar pe plan local nenorociţii din parlament si guvern.

[Editare ulterioară]
Am găsit întâmplător pe harta României și Arefu! Cand am dat peste Arefu în joc nici n-am bănuit că există de fapt un sat cu numele ăsta în județul Argeș.

Toamna frunzele cad...

2010-10-28T14:21:00.002+03:00

... cu copaci cu tot. ADP sector 6 s-a pus pe treabă, păzea!

Bine, ei numesc operaţiunea asta "toaletare". Dar dacă, prin absurd, când se duc ei la frizerie, frizerul se decide să-i "toaleteze" aşa cum tund ei copacii... nu ar veni aştia acasă mai scunzi cu un cap? Că şi-aşa îl au degeaba.

Bd. Uverturii nr. 81, de ţinut minte. La primăvară o să mă uit să văd dacă arborii îşi revin.

Tentativa de frauda prin contul myVodafone

2010-10-15T00:19:00.004+03:00

Pe 5 octombrie am primit un SMS cum că am încărcat cu succes 6 euro în contul unui număr de telefon, fără ca eu să fac cu bună-ştiinţă vreo reîncărcare. Nu am dat atenție mesajului dar l-am păstrat, bănuind că e vorba de vreo greșeală, mai ales că numărul pentru care se făcuse reîncărcarea nu-mi era cunoscut. Azi am intrat pe contul myVodafone să-mi vad factura, pentru că suma mi s-a părut un pic prea mare pentru cât am vorbit eu în perioada asta, plus că nu uitasem de acel SMS. Spre surprinderea mea, am găsit printre detalii şi o reîncărcare de 6 euro...
Am sunat imediat la serviciul lor de relații cu clienții, am povestit toată treaba. Domnișoara care mi-a răspuns a făcut tot posibilul să mă descurajeze și să-mi iau gândul de la o eventuală reclamație: banii ăia au fost reîncărcați de mine, nu încape discuție. Sau cineva trebuie să-mi fi folosit telefonul pentru a-și încărca cartela (cacofonie inevitabilă). Să sun la numărul pentru care s-a făcut reîncărcarea, poate e cineva cunoscut.
Am sunat. Mi-a răspuns un puștan, după voce. N-a vrut să se recomande, măcar cu numele mic, deși eu am făcut-o. A zis că a primit 6 euro pe cartelă acum ceva vreme, dar nu știe de unde sau de ce. Mai mult de atât nu aveam ce să scot de la el, eu oricum voiam doar să aflu dacă mi-a făcut cineva cunoscut mie vreo "glumă".
Bun, revin cu telefon la relații clienți. Altă tipă, iau povestea de la capăt. De data asta aflu că reîncărcarea s-a făcut de pe contul meu de myVodafone. Asta confirmă ceea ce eu susținusem până acum cu vehemență și anume că n-a pus nimeni mâna pe telefonul meu să-și facă reîncărcare. Contul e însă altă poveste. Contul ăla e protejat de o parolă, şi nu una simplă. Pe contul ăla n-am mai intrat de câteva luni bune, iar când am făcut-o a fost de pe un calculator sigur, adică de acasă sau de la serviciu.
Le-am trimis un e-mail prin formularul de asistență de pe site-ul lor și aștept un răspuns. Până atunci vreau neapărat să aflu dacă s-a mai întâmplat cuiva, pentru că aici e o poveste asemănătoare. Diferența mare e că tanti din poveste le-a dat hoților codul de autentificare cu care ăia i-au creat cont myVodafone de unde apoi și-au reîncărcat cartela, pe când eu îl aveam deja creat și protejat cu parolă. Nu povestea lu' tanti m-a alertat, ci comentariul de mai jos al lui "mircea":

minciuna ca este primul caz !!!! un prieten de al meu a fost furat in acelasi fel, fara sa comunice datele personale, de acum 1 an ! vodafone are “cartite” in sistem, ei stiu asta dar NU vor sa recunoasca !

E nasol dacă s-a ajuns la aşa ceva și vreau să știu cam cât de urgent trebuie să părăsesc rețeaua asta dacă angajații ei mă fură.

[Editare ulterioară]
Astăzi, la o zi după cele de mai sus, am stat din nou de vorbă cu serviciul relaţii clienţi Vodafone. Iniţial îmi răspunseseră la e-mail propunându-mi transferul celor 6 euro pe o cartelă preplătită cunoscută. Mă mulţumeam şi cu soluţia asta, dar mai întâi am cerut răspuns la întrebările "cum s-a întâmplat, de ce s-a întâmplat şi ce e de făcut dacă se repetă pe viitor", căci evident nu-mi convine să fac reîncărcări de fiecare dată când are Vodafone chef. În urma acestui e-mail m-au sunat şi mi-au propus două soluţii: asta cu transferul sau scăderea sumei de 6 euro din factura următoare. Am optat pentru scădere şi le-am cerut să-mi şteargă contul myVodafone (operaţiune pe care n-o puteam face singur) şi de luna viitoare să-mi trimită factura detaliată prin poşta clasică - evident contra cost.

Deci s-a rezolvat într-un final, în mai puţin de 24 de ore. Păcat că s-a întâmplat, bravo totuşi pentru răspunsul prompt. Un adevărat bonus ar fi să-mi spună şi care a fost de fapt treaba, căci operatoarea cu care am vorbit ultima dată mi-a spus că "vor continua să investigheze".

Vreme trece, vreme vine

2010-09-23T13:53:00.000+03:00

Yeeee, o lună de când n-am mai postat nimic pe blog! M-am mutat cu totul pe facebook, acolo primesc mai uşor feed-back de la prieteni. Între timp, în minunata mea viaţă nu s-a mai întâmplat nimic atât de adânc, atât de mişcător încât să merite efortul de a scrie un nou articol. Totuşi, nu pot lăsa timpul să treacă degeaba şi paragina să se aştearnă peste acest domeniu, la urma urmei a fost şi rămâne prima dragoste! Şi în timp ce facebook-ul pierde (sau păstrează doar pentru el) posturile mai vechi, acesta este adevăratul jurnal care va putea fi accesat ani şi ani şi ani după evenimentele marcate în el...

Film în aer liber

2010-08-23T10:37:00.000+03:00

Toată săptămâna trecută în Parcul Crângaşi au rulat proiecţii în aer liber în fiecare seară începând cu ora 21:30. Ieri, în ultima zi, ne-am riscat şi noi să vedem despre ce e vorba, mai ales că filmul serii era "Concertul" în regia lui Radu Mihăileanu, film despre care ştiam că a fost bine primit în Franţa şi luase nişte premii anul trecut. Am aflat ulterior că este vorba despre premiile César şi că a câştigat la secţiunile cel mai bun sunet şi cea mai bună muzică de film. Nu ştiam însă că filmul este o comedie şi asta m-a surprins foarte plăcut.
În fine, nu despre film vreau să scriu, ci despre condiţiile în care l-am vizionat. Am ajuns exact când începea filmul, pentru că deşi plecasem cu aproape o oră înainte, Militariul şi Crângaşiul erau sufocate de trafic. N-aş fi crezut niciodată că un drum care trebuia să ne ia cel mult 10 minute avea să dureze aproape o oră, duminică seara. Am găsit suficiente locuri libere şi ne-am aşezat, pe scaune de plastic precum cele care se găsesc la orice terasă de cartier. Am făcut o scurtă evaluare a publicului amator de film gratuit şi am realizat că este prezent un număr impresionant de ţigani. Cu toate că mai comentau cu voce tare sau mai făceau mişto de actori, în mare parte au fost liniştiţi. Unii s-au ridicat şi au plecat după 10 minute, când s-au lămurit că este un film cu şi despre muzică, nu cu bătăi şi explozii. Alţii au continuat să spargă seminţe până la sfârşit. Noi ne-am mutat la un moment dat mai în faţă pentru că o fi fost el cinema în aer liber, dar tot în aer liber şi la doi paşi de noi era grătarul şi chiar nu voiam să ajung acasă mirosind a mici şi hamsie.
Cele mai penibile momente au fost cele în care câte unul care "ştia carte" le citea cu voce tare prietenilor subtitrarea de pe ecran. S-a întâmplat de două ori, câte o dată în fiecare din cele 2 locuri unde am stat pe parcursul filmului. Abia acum şi în acest fel am realizat la ce grad de analfabetism s-a ajuns în rândul copiilor, preponderent al ţiganilor.
Închei cu concluzia că am reuşit să urmăresc filmul şi mi-a plăcut, dar n-aş mai repeta experienţa asta de cinema în aer liber. Nu în Parcul Crângaşi, oricum.

Slow XP boot screen

2010-08-09T23:27:00.003+03:00

Today I found a fix for a problem that plagued my netbook for a while, a very slow fade in of the Windows XP boot screen. The culprit in my case was the 'sptd.sys' driver, usually installed by virtual optical drive programs, such as Daemon Tools. Uninstalling Daemon Tools does not fix the problem as the driver will remain on your hard disk and will continue to be loaded at startup. Looking for a solution to do a clean uninstall, I found the SPTD standalone installer from Duplex Secure. Basically, this program is all you need: run it and you can either uninstall sptd.sys if you no longer need it, or you can update it to the latest version (1.72 at the time I write this) which fixed the long boot sequence and allowed me to keep Daemon Tools Lite installed -- a piece of software that I really need since my Acer Aspire One does not have an optical drive. Note: DT Lite v4.35.6 that I use comes with SPTD v1.62 by default. So there you go, about 8 seconds less needed to boot your computer with a simple update.

Below is the Romanian translation of this article.

Azi am găsit rezolvarea la o problemă care se manifesta de ceva vreme pe netbook-ul meu, apariţia foarte lentă a logo-ului de Windows XP la încărcarea ecranului de pornire. Vinovatul era driverul 'sptd.sys' care se instalează de obicei odată cu diverse programe ce creează dispozitive optice virtuale, cum ar fi Daemon Tools. Dezinstalarea Daemon Tools nu va rezolva problema intrucât driverul va rămâne pe hard disk şi va continua să fie încărcat la pornirea sistemului. Căutând o soluţie să-l dezinstalez corect, am găsit SPTD standalone installer de la Duplex Secure. Practic programul ăsta e suficient: execută-l şi poţi fie să dezinstalezi sptd.sys dacă nu mai ai nevoie de el, sau poţi să-l actualizezi la ultima versiune (1.72 la momentul când scriu acest articol), ceea ce a rezolvat problema cu secvenţa lungă de pornire şi mi-a permis şi să păstrez Daemon Tools Lite instalat -- un program de care chiar am nevoie din moment ce Acer Aspire One-ul meu nu are unitate optică. DT Lite v4.35.6 pe care îl folosesc eu vine cu versiunea 1.62 de SPTD. Aşa că iată, 8 secunde mai puţin pierdute la pornirea calculatorului cu o simplă actualizare.

Tenis

2010-07-22T12:35:00.000+03:00

Marți am fost la tenis, după program, cu doi colegi de serviciu -- Adrian și Alexandra -- și cu fratele meu, Cosmin. Am închiriat unul din cele 3 terenuri puse la dispoziție de baza de lângă Facultatea de Drept și timp de 2 ore am deranjat zgura și am transpirat alergând după mingii. Am avut numai 3 rachete la dispoziție, așa că n-am putut juca la dublu, dar oricum ne-am distrat.

Câteva fotografii:

Filme

2010-07-13T12:00:00.001+03:00

Aseară la ProTV a fost filmul ”Casa de sticlă”. Surpriza a fost că titlul în limba română era totuși foarte aproape de traducerea corectă din limba engleză. În mod normal, toate filmele difuzate de ProTV au în titlu unul din cuvintele: mortal, groazei, fatal, infernal, ucigaș, teroare. Probabil nenea care se ocupa cu ”traducerea” titlurilor e în concediu, așa că ”Glass house” a rămas ”Casa de sticlă”. Totuși, din cauză că familia ce deținea casa în film se numea chiar Glass, cred că o traducere mai corectă era ”Casa familiei Glass”.

Vacanță în Apuseni

2010-06-28T22:08:00.140+03:00

Salutare.
Ne-am întors din vacanță, astăzi fiind prima zi de lucru. Acum că mi-am terminat treaba și mi-am pus ordine în idei, pot să scriu câteva impresii despre călătorie. Aveți grijă că-mi stă în obicei să detaliez excesiv.

În primul rând, cum am ales destinația pentru acest concediu. Tot ce știam clar era că vrem la munte, dar zona nu o alesesem. Practic eram cu harta în față și căutam un loc frumos și care să ne ofere suficiente atracții astfel încât să avem câte ceva de făcut sau de vizitat în fiecare zi. Pe acest criteriu am ales până la urmă Apusenii, pe care îi vizitasem o singură dată până acum. Pe atunci eram copil de 8 ani și vag îmi amintesc detalii din acea călătorie - un circuit al țării făcut cu familia în Dacia 1310 cea nouă.
Am ales Valea Arieșului, o zonă bogată în obiective turistice. Mă gândeam la Roșia Montană, Cetățile Ponorului, Ghețarul de la Scărișoara, Peștera Urșilor... N-am ajuns la toate acestea, dar am ajuns în schimb la altele despre existența cărora nu știam. Ghețarul și Peștera Urșilor erau neapărat de vizitat, așa că în funcție de ele am ales destinația. Am oscilat între Albac, Gârda și Arieșeni. Albacul și Arieșeniul oferă cele mai multe posibilități de cazare, Gârda e mai modestă din punctul ăsta de vedere. Am optat pentru Arieșeni din cauză că era cel mai aproape de Peștera Urșilor, fără să fie prea departe de Ghețarul de la Scărișoara. Odată aleasă destinația am început să caut cazare. Studiul ”pieței” mi-a luat vreo două zile, dar până la urmă am ales foarte bine. Criteriile noastre au fost: preț moderat (70-80 lei/noapte camera dublă), baie în cameră, liniște (adică să nu fie la șosea) și confort. Am selectat trei pensiuni care îndeplineau sau se apropiau de aceste criterii. N-are rost să le mai menționez pe toate, mă limitez la cea la care ne-am cazat: Pensiunea Arieș din sat Bubești, comuna Arieșeni.

1. Cazarea
Impresia bună pe care mi-a făcut-o din pozele de pe site a fost depășită de ceea ce am găsit la fața locului. Totul nou (pensiunea a fost inaugurată pe 3 ianuarie 2009), miros plăcut de lemn, curățenie lună. Camerele sunt cu adevărat spațioase (20 mp), băile la fel. Mobila este arhisuficientă: pat (matrimonial sau două paturi single), noptiere, șifonier dublu, cuier cu oglindă, comodă TV, masă și două scaune. Pe jos este parchet, pereții sunt vopsiți în alb luminos. În baie erau cabină de duș, prosoape și calorifer pentru prosoape. Pe toată ușa de la baie era oglindă, pe ambele părți.
Televizorul era un LCD LG wide de 48 de cm, HD ready. Se prindeau vreo 25 de posturi TV, aduse prin cablu de la RCS. Am folosit TV-ul și pe post de monitor extern pentru netbook-ul care ne-a însoțit în călătorie. Cablul video pentru legătura dintre netbook și monitor l-am avut eu, luat de acasă. Lumina în cameră era asigurată de 2 plafoniere și de cele două veioze de pe noptiere. Camera noastră avea o singură fereastră, dublă, suficient de mare ca să lase lumină înăuntru și să nu avem nevoie de becuri decât noaptea.
Pensiunea este la distanță de drum (vreo 30 de metri), rar s-a auzit câte un camion încărcat cu lemne gâfâind la deal. Șoseaua este relativ slab circulată, așa că dacă deschideam geamul se auzeau păsările, cocoșii de prin gospodării, talangele văcuțelor și Arieșul care curgea prin curtea pensiunii. De vis, deja mi-e dor...
Apa curentă era asigurată de un izvor captat, deci de băut direct de la robinet. Apa caldă și încălzirea erau asigurate de centrala proprie a pensiunii și nu ne-au lipsit. În cameră se găsea și o priză pentru internet.
Tariful a fost de 80 de lei/noapte, iar gazda... un om atât de amabil și drag! Nene Ghiță, o să vă ținem minte toată viața! Cinste dumneavoastră!

2. Mâncarea
Pentru mic dejun și ronțăit între mese am avut cumpărături făcute de acasă. Am mai cumpărat cele necesare de la mini-magazinele din zonă. Pentru masa principală ne-am bazat pe oferta locală. Pensiunea noastră nu avea restaurant, doar bucătărie utilată cu de toate (literalmente de toate). Masa se putea servi în cameră, în bucătărie, în livingul de la parter sau în foișorul închis de lângă pensiune unde se află și un grătar. Alte pensiuni din apropiere au și restaurant. Noi am mâncat în fiecare zi în comuna Gârda de Sus, la ”Mama Uța”. Chiar dacă trebuia să mergem cu mașina 15 km până acolo, merita. Localul e vestit în toată Valea Arieșului și probabil orice gazdă din zonă o să vă recomande să mâncați acolo cel puțin o dată. Preț mediu al consumației pentru două persoane: 60 de lei.

3. Sehenwurdigkeiten
[un cuvânt care m-a marcat în școala generală când am început să studiem germana. Se traduce prin ”lucruri demne de văzut”]
Eh... astea ar fi multe, dar mă rezum la ce-am reușit noi să vizităm.

- Ghețarul de la Scărișoara. Se pleacă spre el din centrul comunei Gârda de Sus. Există atât potecă turistică cât și drum forestier pentru cine vrea neapărat să urce până acolo cu mașina. Distanța este de vreo 10 kilometri, respectiv 2 ore de mers pe jos. Drumul forestier e mai puțin abrupt decât poteca, dar mai ”sărac” în priveliști spectaculoase. Intrarea în ghețar se plătește, 7 lei de persoană, se primește bon. Să fiți pregătiți cu haine groase.

- Cascada Vârciorog. Traseul spre cascadă începe de la șoseaua principală (adică DN 75), semnalizat de un panou tipic pentru obiectivele turistice, chiar din comuna Arieșeni. Are 3,5 km și durata de aproximativ o oră. Cascada constă într-o cădere de apă de 15 m (mie mi s-a părut mai mică) și drumul până acolo este drum forestier cam noroios dar foarte lejer.

- Peștera Poarta lui Ionele. Punct de plecare comun cu cel al traseului spre ghețar. Este de mers pe șosea un kilometru și jumătate. Poteca spre peșteră este foarte prost semnalizată, noi era să o ratăm. Se găsește la un moment dat o grotă în munte, pe partea stângă, amenajata pentru popas cu mese și bănci. La ea se ajunge traversând pârâul Gârda Seacă pe un podeț de lemn. Un pic mai sus de acest podeț mai este unul din beton a cărui balustradă servește ca apeduct. Pe el trebuie mers, traseul este destul de evident ulterior. Apeductul aduce apă dintr-un pârâu care izvorăște chiar din gura peșterii.

- Cheile Ordâncușii. Același drum care duce la Poarta lui Ionele se continuă printre pereți verticali, înalți și presărați cu vegetație. Noi l-am parcurs cu mașina, la viteză foarte mică căci eram singuri și am putut admira pe îndelete peisajul.

- Peștera Urșilor. Între Arieșeni si Chișcău sunt vreo 60 de kilometri, deci o oră de mers cu mașina. Peștera se vizitează cu ghid, e posibil să așteptați un pic până se formează un grup mai mare. Intrarea e 15 lei de persoană, fotografiatul si filmatul se taxează cu 15 lei per aparat. Vizita durează cam o jumătate de oră. Și la intrare și la ieșire o să fiți îmbiați cu suveniruri, băuturi, siropuri și alte produse locale.

- Biharia. E o coamă de munte, destul de lungă, la o altitudine de aproximativ 1800 m. Drumul până acolo nu este marcat, noi am primit indicații de la gazdă și am reușit, șovăind pe ici pe colo, să ajungem sus. Probabil există mai multe rute, cea aleasă de noi pornea chiar din curtea pensiunii. Ținta inițială era vârful Curcubăta Mare, dar nu ne-au mai ținut picioarele. Traseul, deși e în mare parte drum forestier, este foarte abrupt. Chiar și cu exercițiul drumețiilor anterioare, după două ore și ceva de urcuș ne-am mulțumit cu Biharia și după ce m-am săturat de pozat am făcut cale întoarsă. Curcubăta era învelită în nori și nu ne mai atrăgea.

- Groapa Ruginoasă. Traseu semnalizat cu panou, pornește tot din DN 75 cum mergi dinspre Arieșeni spre Nucet, la 3 kilometri de pensiunea unde am stat. Traseul este scurt, doar 800 de metri. Numai că îi faci in 20 de minute, pentru că la început traseul e aproape vertical. Și o ține așa cam o treime, apoi se domolește din ce în ce. Groapa e de fapt un veritabil hău, atât adânc cât și întins, de ale cărui margini e mai bine să nu te apropii ca să nu pleci cu mal cu tot.

În apropierea Arieșeniului se află pârtia de la Vârtop. În Gârda se amenajează acum o pârtie, e posibil ca la iarnă să fie deja practicabilă, iar în Arieșeni s-a pregătit terenul pentru încă una. Pesiunea Arieș e la 2 kilometri de Vârtop.

4. Drumul
Din fața blocului (Militari, Apusului) până în fața pensiunii am făcut 485 km. Drumul durează în medie 8 ore. Ruta a fost București - Pitești - Râmnicu Vâlcea - Sibiu - Alba Iulia - Abrud - Câmpeni - Arieșeni. Drumul până la Peștera Urșilor ne-a purtat prin Ștei, iar la întoarcerea de la peșteră ne-am abătut până la Beiuș. De ce? Abia acolo am găsit benzinărie Petrom! În afară de aceea și de un Rompetrol în Ștei, de la Alba Iulia nu se mai găsește nicio benzinărie cunoscută, numai din acelea mici, particulare, cu combustibili de proveniență dubioasă. Așa că alimentați în Alba Iulia dacă aveți drumuri de făcut și rezervorul mai puțin de jumătate, acolo găsiți cel puțin câte una din benzinăriile importante.
([Editare ulterioară] Mirela a avut amabilitatea să-mi spună că se găsește benzinărie Petrom și în Câmpeni.)

Total parcurs: 1270 km
Total benzină: 52 l
Consum mediu: 4,1 litri/100 km (”Tico! Mă uimești!”)
Fotografii: http://picasaweb.google.com/masteryx/Apuseni2010#

Pamflet

2010-05-14T13:02:00.000+03:00

Am dat peste chestia asta trecând în revistă spam-ul, şi am considerat-o suficient de inteligentă şi amuzantă ca s-o postez şi eu. Via e-stiri.

„Algoritm de calcul al pensiei” de Constantin Tănase

Altă chestie
E scoaterea la pensie
Astăzi eşti funcţionar
Însă mâine pensionar.
Poate te interesează
Pensia cum se calculează.
Ei, uite cum se calculează:
Din 35 de ani servici
Care vor fi socotiţi
Scazi primii ani de şcoală
Şi absenţele de boală,
Zilele de sărbătoare,
Orele suplimentare,
Plus un an şi patru luni.
Tragi o linie şi aduni.
Pe urmă împarţi la cinci, apoi
Ce-ţi dă înmulţeşti cu doi,
Scazi anul când te-ai născut,
Adaugi tot ce-ai scăzut
Şi la cifra ce-a ieşit
Pui un zero la sfârşit.
Anii pentru însuraţi
Se vor socoti dublaţi
Adică ani de război
Socotind că-n vremea asta
Te-ai războit cu nevasta.
La totalul obţinut
Pui trei zero la-nceput
Scazi anii de celibat
Ridici restul la pătrat
Şi-astfel într-o primă fază
Afli sumele de bază.
Apoi le extragi la toate
Rădăcinile pătrate
Şi la suma dobândită
Aplici cota cuvenită,
Care nu trebuie să fie
Mai mare de 5 la mie.
Din suma rămasă brută
Scazi 4 şi 8 la sută
Trei la mie la pompieri,
Impozitul pe averi.
Supracota respectivă,
Taxele pentru colivă,
Cinci la sută pentru dric,
Pe urmă nu mai scazi nimic.
Din totalul rezultat
Verşi 2/3 la stat
Şi restul ţi se cuvine
Nu ştiu dacă mă exprim bine!

Temă nouă

2010-03-30T00:08:00.000+03:00

Acest articol se adresează puţinilor vizitatori care n-au intrat aici pentru prima dată: aţi nimerit unde trebuie. Este blogul meu, doar am schimbat tema. Mai am de lucru pe ici pe colo prin părţile esenţiale pentru a o adapta ideii mele de "estetic", aşa că o să mai daţi peste link-uri moarte sau chestii aiurea. Nu vă speriaţi, e muncă în desfăşurare şi o să progreseze. Lent.

Asfaltarea în Bucureşti...

2010-03-26T11:27:00.006+02:00

...se face astfel: dacă maşina ta e în drum unde avem noi treabă, nu venim să ţi-o ridicăm. Mai ales dacă se vede clar că e o vechitură pentru care nu vine nimeni să dea bani s-o recupereze. Aşa că o să ţi-o asfaltăm acolo unde se află şi te descurci tu.

Strada Sfântul Constantin, sector 1, Bucureşti.
26 martie 2010, ora 11. Muncitorii erau încă în apropiere, m-au văzut fotografiind şi m-au interpelat. Le-am răspuns: "da, am fotografiat, aţi făcut treabă bună!" ...voi şi meşterul Manole. România, frate.

Probe

2010-03-24T14:47:00.003+02:00

Vorbesc să înţelegeţi dumneavoastră.

Asta...

... este o dovadă că am precizie.

Bucureşti

2010-02-13T01:04:00.000+02:00

De ce să călătoresc? Sunt cetăţean al Bucureştiului, deci sunt:
- locuitor în Micul Paris. În fine, ce-a mai rămas din el după războaie, comunism şi ţigani.
- locuitor în Micul Toronto, când ninge mai sănătos.
- locuitor în Mica Veneţie, când se topeşte zăpada sau când plouă.
- locuitor al Micului Amsterdam... nu mai sunt, ca i-au scos pe etnobotanici.
Dacă-mi mai vin idei, vă mai dau şi alte motive să nu mai plecaţi de-aici.

3D fără ochelari speciali

2010-02-04T16:51:00.018+02:00

Am descoperit cu deosebită încântare stereo-viziunea. Ştiţi, acel tip de imagine care iţi oferă o perspectivă mai apropiată de realitate... vândut pe post de "3D" de industria cinematografică. Am reuşit, graţie unor exemple văzute pe internet, să-mi creez propriile imagini stereoscopice.
Tehnica e simplă, se fac două fotografii consecutive ale aceluiaşi obiect sau peisaj, câte una pentru perspectiva fiecărui ochi. Cu alte cuvinte, faceţi o poză ţinând aparatul foto / telefonul în dreptul unui ochi apoi încă una ţinându-l în dreptul celuilalt ochi, încercând pe cât posibil să nu schimbaţi cadrul (şi mai ales unghiurile).
Pasul următor este să alăturaţi imaginile, lăsând un spaţiu mic între ele. Inversaţi poziţiile fotografiilor, adică puneţi în partea stângă poza pe care aţi făcut-o pentru ochiul drept şi vice-versa. Micşoraţi imaginea obţinută astfel încât să încapă toată pe monitor, poate chiar şi mai mică. Salvaţi.
Afişaţi imaginea pe tot ecranul, astfel încât să nu va distragă alte elemente de pe desktop. Încrucişaţi ochii (serios!) şi încercaţi să suprapuneţi cele 2 imagini în centrul câmpului vizual. Ar trebui să vedeţi imaginea triplată şi neclară, concentraţi-vă la cea din mijloc. Apropiaţi-vă sau depărtaţi-vă de monitor după cum vi se pare necesar (o distanţă mai mare înseamnă să încrucişaţi privirea mai puţin, deci stres mai mic pentru ochi) şi veţi reuşi în cele din urmă să o vedeţi clar, în detaliu şi, mai ales, 3D!

Iată un exemplu obţinut extrem de repede de mine, la prima încercare. Click pe poză dacă vreţi s-o vedeţi la dimensiune mai mare (1280x488).

Voi reveni cu traducerea unui articol care explică câţiva paşi simpli necesari pentru a reuşi să vedeţi acest tip de imagini, pentru că în urma unor experimente cu colegii de birou am constatat că nu toţi reuşesc din prima. Odată deprinsă tehnica, totul devine foarte simplu.

[Editare ulterioară]
Învaţă să vezi imaginile stereo fără ochelari:
Priveşte într-un punct imaginar situat undeva la mijlocul distanţei până la ecran. Astfel, ochiul stâng va vedea imaginea corectă, cea din dreapta (şi invers). Pe măsură ce încrucişezi privirea, imaginea se va dubla. Când ai încrucişat ochii suficient, imaginea din centru va fi rezultatul suprapunerii celor două imagini, şi va fi 3D. Cele două imagini exterioare vor fi în continuare 2D şi trebuie ignorate.

Ajutor: Ţine un deget sau un pix în faţa imaginii, la ceva mai puţin de jumătatea distanţei până la monitor (adică mai aproape de tine decât de ecran). Uită-te la deget (pix) dar concentrează-te la imaginea dublată de pe ecran. Mişcă degetul mai aproape sau mai departe până reuşeşti să obţii 3 imagini. Cea din mijloc ar trebui să fie 3D, dar neclară (pentru că tu te uiţi la deget!). Acum, tot ce trebuie să faci este să focusezi pe imagine în loc de deget, fără să pierzi imaginea din centru.

Alt truc este să tai într-o foaie de hârtie un pătrat de dimensiunea imaginii din stanga. Ţine foaia asta cam pe la jumătatea distanţei dintre tine şi ecran, centrată. Dacă ai procedat corect, fiecare ochi va vedea imaginea ce-i este destinată, iar foaia va acoperi imaginile care te distrag.

Atenţie: Stereo-viziunea foloseşte muşchii oculari în moduri cu care (încă) nu eşti obişnuit. Dacă resimţi dureri oculare, începi să ameţeşti sau începe să te doară capul, ia o pauză şi încearcă mai târziu.

Şase ianuarie

2010-01-06T10:35:00.001+02:00

Azi trebuia să fie gerul Bobotezei, cu temperaturi de îngheţat chiloţii. Avem fix zero grade acum, cu o maximă de 5 grade prognozată pentru azi. Ce mai ger...
[Apropo, dacă azi sunt zero grade şi mâine va fi de 2 ori mai cald, câte grade vor fi mâine?]
Tot astăzi este minunata zi în care câteva milioane de moşi şi babe se vor călca în picioare la bisericile de pe întreg cuprinsul ţării pentru a-şi umple PET-urile cu apă sfinţită. De pe malul apelor mai importante preoţii vor azvârli o cruce de lemn în apă iar câţiva tineri curajoşi şi dornici să apară la televizor se vor arunca să o recupereze. Concursul era mai interesant dacă crucea nu ar fi plutit la suprafaţă, dar hai să nu fim răi. Bineînţeles că diseară la ştiri se vor transmite imagini de la acest eveniment, de preferat de undeva de pe cursul Dunării -- care, că tot am menţionat-o, stă să dea pe-afară.
Pregătiţi-vă să deschideţi uşa popei care va veni să vă arunce cu apă pe pereţi, spre disperarea celor care au zugrăvit recent, şi să vă violeze intimitatea intrând încălţat în toate camerele. Strângeţi din dinţi şi faceţi-vă că plouă (la propriu), ba mai mult, daţi-i şi nişte bani la plecare, nu de alta dar el vă face de fapt un serviciu: o să vă meargă bine tot anul! Pupaţi-i mâna şi crucifixul încercând să ignoraţi faptul că înaintea voastră le-au mai pupat câteva sute de oameni, din care un număr relativ însemnat ar putea avea gripă, TBC sau herpes. Aceste boli n-au cum să vi se transmită vouă, dacă credinţa este puternică. De fapt viruşii pier instantaneu de pe aceste sfinte suprafeţe, nu?
Doamne-ajută şi un an nou bun tuturor!

Câtă ţigănie...

2010-01-03T22:30:00.001+02:00

...la televizor în noaptea dintre ani! Aş fi vrut să încep cu altceva primul articol de pe anul ăsta, dar nu mă pot abţine, trebuie să-mi manifest dezaprobarea.
Incredibil câte s-au schimbat în 15 ani. Îmi amintesc ce fenomen izolat era maneaua pe atunci. Existau tarabe cu casete de toate genurile, dar numai ţiganii cumpărau muzica ţigănească. Apoi prin '98 îmi vizitam un prieten mutat din Bucureşti la Arad şi vedeam cum pe lângă casete cu hip-hop şi dance cumpăra şi casete cu manele. Deja în Ardeal se ascultau în draci la petreceri, la Bucureşti mai rar şi mai puţin. Vrând nevrând ascultam manele la petrecerile din Arad şi melodii (a se citi "mizerii") auzite în Ardeal ajungeau la modă în Bucureşti abia după câteva luni. Deci tot ei erau "fruncea" şi la asta...
Acum manelele sunt peste tot. Culmea ironiei, sunt chiar şi obiectul muncii mele uneori. Iar eu le "iubesc" la fel de mult ca în prima zi. În noaptea de Revelion, noi cei care ne-am strâns să sărbătorim am preferat să ascultăm muzică normală, iar televizorul a redat cu demnitate vizualizări (acele efecte grafice în ton cu muzica) din Winamp, în locul ţiganizării generale. În scurtele momente în care am vrut să vedem ce ne oferă posturile TV am schimbat fără succes canal după canal doar ca să dăm de aceiaşi ţigani peste tot. N-o să le scriu numele, nu merită, au reclamă destulă şi fani de asemenea -- fără număr, fără număr, fără număr.
Deci v-am boicotat, producători de rahat din televiziunile de astăzi. Şi în noaptea de Anul Nou, şi azi, şi în vecii vecilor. Aduceţi ţigani pentru prostime câţi vreţi, disperaţilor după rating. Aţi coborât ştacheta până în subsol, nu până la pământ. Apropo de subsol, acum înţeleg de ce se spune "canal" de televiziune: la voi s-au strâns toţi căcaţii!
Pe scara mea de valori morale, alături de voi stau mândrii părinţi care-şi cresc odraslele cu muzica asta, formând o nouă şi minunată generaţie de dobitoci ale căror valori în viaţă vor fi banii, femeile şi duşmanii. Palalilaaa!

Sfârşit de an

2009-12-28T10:11:00.000+02:00

Şi uite că se termină şi 2009. Un an care dacă nu era atât de prost, era excelent. Să mă explic:
- am avut de lucru şi treaba a mers la serviciu, chiar dacă la începutul anului eram cam pesimist în privinţa asta;
- am avut realizări importante pe plan personal, culminând cu căsătoria;
- am reluat legătura cu vechi prieteni, foşti colegi de serviciu sau de facultate. La fel, cu ocazia nunţii, am revăzut oameni dragi, rude şi prieteni pe care uneori i-am ignorat.
- am "câştigat" cei mai buni prieteni posibili, oameni la care mă uit de jos şi pe care îi apreciez foarte mult - e vorba de naşii noştri de cununie.
De ce a fost prost:
- cu banii, toată lumea a stat rău şi noi n-am fost vreo excepţie;
- prea multă politică anul ăsta, şi prea josnică;
- s-au stins din viaţă multe personalităţi care ne făceau viaţa mai frumoasă;
- ne-au rămas nişte restanţe pe plan personal, dorinţe neîmplinite sau planuri amânate.

Ar mai fi şi altele de menţionat, şi bune şi rele - nu mi le amintesc acum. Mai sunt 3 zile şi tragem linie, poate actualizăm bilanţul în primele zile ale lui 2010. Viaţa merge înainte.

Ochii care nu se văd se uită

2009-12-20T18:04:00.000+02:00

Bine zice proverbul. Nu crezi? Auzi, tu te-ai mutat recent? Câţi din foştii vecini sau prieteni din cartier te mai sună de ziua ta? Dar din foştii colegi de şcoală, liceu, facultate? Dar dintre foştii colegi de serviciu? SMS-uri? Offline-uri pe mess? Aha. Atunci eşti ca mine, bun la rezolvat unele probleme, în rest inutil şi uşor de uitat.

Auzi, da' tu pe câţi din foştii colegi sau prieteni îi mai suni de ziua lor? A, da? Mă gândeam eu că şi tu i-ai uitat.

BăsescufundăGeoană!

2009-12-07T10:56:00.000+02:00

Băsescu ( o.O ) vs Geoană ( d';'b )
Exit poll-urile sunt perfect inutile în condiţiile în care scorul este atât de strâns, diferenţa dintre ei fiind mai mică decât marja de eroare. Thus enters BEC, cu rezultate parţiale la ora 8, in care Băsescu (degetele mele scriu cu încăpăţânare "Băsecu" de fiecare dată) are un avans firav, dar neaşteptat dacă ai crezut vreo clipă în exit poll-uri.

De toată jena bucuria lui Geoană de aseară, care se vedea deja preşedinte. N-a învăţat nimic de la Năstase, acum 5 ani. Crin Antonescu este însă marele perdant. Acum, să vedem cât de repede se liniştesc apele.

Soluţia lui Băsescu

2009-11-25T17:46:00.000+02:00

Că tot am scris ieri despre politică, expun azi o idee, cine ştie, poate merită analizată. Recunosc că nu-mi aparţine, am preluat-o dintr-un comentariu la un articol de pe Hotnews şi din păcate nu pot acorda credit autorului original pentru că nu reuşesc să-l mai găsesc.
În clipa de faţă Băsescu e singur împotriva lui Geoană, Antonescu şi UDMR. Ăştia au bătut azi palma să facă alianţă şi să facă ei rahatul praf. Jos dictatorul & shit. OK. Urmează probabil până la turul doi sondaje. Să zicem că Băsescu realizează că şansele lui să câştige sunt mici, spre nule. Decât să rişte şi să piardă, ar putea face un gest surprinzător şi să se retragă din cursă. Din motive de sănătate, na.

Şoc şi groază. Brusc aliaţii Geoană şi Antonescu devin adversari în turul 2. Alianţa lor se duce dracului, muşcăturile la beregată încep în secunda doi după anunţul retragerii lui Băsescu. Atacurile de dinainte de primul tur, uitate ca prin minune zilele astea, sunt din nou la ordinea zilei. Ungurii nu mai ştiu pe cine să perie. Băsescu îşi savurează whyskeanele la Golden Blitz şi îşi face deja planuri pentru alegerile din 2014, în timp ce PD-L e acum curtat şi de PNL şi de PSD pentru alianţă la guvernare. Întrucât oricare combinaţie ar deţine lejer majoritatea, ungurii devin neimportanţi şi sunt trimişi după ţigări.

Ar avea Băsescu tupeu să facă o astfel de mutare? Sau mai bine zis, şi-ar călca pe orgoliu doar ca să le strice planurile proaspeţilor aliaţi?

Ma-ma-ma mama ei de politică

2009-11-24T14:22:00.001+02:00

Nu credeam că mă va pasiona vreodată politica. Îmi amintesc cu drag de vremurile când copil fiind îmi vedeam liniştit de şcoală şi de fotbal în spatele blocului. Sau de serviciu şi jocurile pe calculator, mai spre douăzeci-şi-un-pic de ani. Ei, iată că a venit şi vârsta de 30, căsătorie, familie, grija zilei de mâine. Şi o dată cu ele, interesul pentru soarta... ţării, căci din păcate nu sunt unul din fericiţii cărora nu le pasă în jurul cui se învârte Pământul. Depind de deciziile tâmpiţilor care ne conduc, căci ei hotărăsc dacă am să mor sau nu în spital, dacă o să-mi mai permit să circul cu maşina personală, cocoşat de impozite şi taxe şi obligaţii, dacă o să am sau nu parte de o pensie după ce voi fi supt de vlagă şi resurse timp de vreo 40 de ani. Aşa că măcar de alegeri pot să spun că devin interesat de politică, analizez, dezbat şi argumentez -- la nivel "micro", adică acasă şi cu colegii de serviciu. Eventual, iată, pe blog, unde nu citeşte nimeni.

A fost primul tur al alegerilor. Rezultatul m-a dezamăgit, speram că PSD-ul a murit. N-a murit, f***-i m***** m*-**, e viu binemersi şi chiar cu şanse să ne scufunde iar în căcat pentru câţiva ani. Abonaţii la ajutoare sociale, pomanagii şi inculţii sunt pregătiţi să ne calce iar pe cap. E groasă. E aşa de groasă că mi-e frică. Şi nu numai pentru că există şansa să ne conducă iar pesedeii, ci şi pentru că nu mai avem alternative. Toţi s-au perindat pe la guvernare, toţi ne-au f**** cum au ştiut mai bine. Ce mi-e PSD, ce mi-e PD-L, ce mi-e PNL? Diferenţele constau în literele care le alcătuiesc numele şi în clienţii serviţi. Geoană e o marionetă clăpăugă fan calcule în Excel. Băsescu e un afemeiat tată de prinţesă de Dorobanţi şi în general are o problemă în a spune "nu" femeilor, fie ele fiice sau ~~amante~~ amice. Antonescu e un fel de chihuahua care a lătrat şi la câinele-lup (de mare) şi la maidanezul clăpăug şi acum trebuie să se gudure pe lângă unul din ei ca să fie halit de celălalt. Ungurii sunt aceiaşi duplicitari care se urcă-n pat cu cine oferă mai mult, dar îşi ţin telefonul deschis, poate mai sună cineva. Alţii...?

Aşa că am votat cu un necunoscut, şi sunt împăcat cu mine. Dar vine al doilea tur, când vreau / nu vreau trebuie să aleg ceva. Şi de data asta anularea votului nu prea îmi mai surâde. Probabil din ce-am scris până acum se înţelege care mi-ar fi opţiunea, dar "opţiune" e mult spus. Bine am venit înapoi în anul 2000, când am votat Iliescu ca să nu iasă Vadim.

Aş vrea să am puterea de a acorda dreptul la vot şi dreptul de acces la Internet pe numai pe bază de examen. Ca să nu mai decidă pentru noi toţi tâmpiţii. Mă duc să vomit.

Cassa Loco - Living in the USA

2009-11-18T14:36:00.010+02:00

Aloha. We are from Romania.
Găneşti că, deles Bistriţa.
Our country is very very beautiful
The girls are very fuckable.

Bangheală câte expensive cars on the road
Every cat, every dog has an iPod
Life is life, life is life toujours parşiv
Francezul e în general un peu beţiv.

Refren:
Hey hey, why are you living in the USA?
It is not the place to stay.
Hey hey, aveţi cele mai grase femei,
Don’t tell me that you are gay.

Obama, please catch for me Osama
Iproeb - acolo lucră Santana
Frunză verde apple pere
Sarkozy is drinking numa' bere.
No mit csinálsz te, Hungaria?
Our ţuica is better than your palinka.
Your Big Mac e o mare vrăjeala
Idiot geschäften ia bangheală.

Refren:
Hey hey, why are you living in the USA?
It is not the place to stay.
Hey hey, aveţi cele mai grase femei,
Don’t tell me that you are gay.

- Who's gay? I'm gay? Well, OK.
I'll bend you over all fucking day.
No tienes dinero?
Pues yo tanpoco,
I drank my money with Ca$$a Loco.
I live in the USA
The place where you want to come and stay
But if you can't get a visa
They wont allow you to play.
- "Oh, yes we can!" - What you can?
- I have no clue. - Thanks, come again.
- We can do just anything!
- Would you like a spicy wing?

Geaca asta-mi vine bine
Uita-te un pic la mine. (x2)

Refren:
Hey hey, why are you living in the USA?
It is not the place to stay.
Hey hey, aveţi cele mai grase femei,
Don’t tell me that you are gay. (x2)

Ce-am mai făcut

2009-11-16T21:03:00.001+02:00

1. M-am tuns, singur. Destul de bine, se pare, n-a râs nimeni de mine.
2. Am fost la teatru. Am văzut "Titanic vals" la Nottara. Piesă perfectă pentru perioada asta (înainte de alegeri, adică).
3. Am fost la ţară, să-l ajut pe tata să scoată nişte pruni care nu rodeau. Am muncit ca nişte robi, mai ales sâmbătă. Azi m-au durut toţi muşchii posibili, de parcă m-ar fi tocat Zmărăndescu.
4. Cu ocazia drumului la ţară am condus Logan-ul familiei. Nu m-a impresionat aşa mult cum mă aşteptam, dar e ceva faţă de alte maşini (Fiat Panda, Tico sau Hyundai Getz, ca să enumăr câteva maşini pe care le-am condus personal).

SoNoRo

2009-11-05T20:02:00.002+02:00

Festivalul international de muzica de camera, 1 - 13 noiembrie 2009. Astazi, la Catedrala Sf. Iosif din Bucuresti, recital de serenade. Se pare ca vom asculta Beethoven si Mozart, interpretat la vioara, viola, violoncel si flaut. Voi reveni cu impresii.
---
Bun - nu numai că nu m-am plictisit aşa cum mă aşteptam, dar chiar mi-a plăcut. Ba mai mult, am sesizat diferenţe clare între Mozart, grav şi... arogant (?) şi Beethoven, vesel şi săltăreţ. Şi pentru prima dată am realizat cât geniu presupune compunerea unui concert pentru mai multe instrumente.

Popa Nilor

2009-11-05T19:23:00.001+02:00

Afisele astea sunt de ceva vreme prin oras, dar abia astazi le-am dat suficienta atentie cat sa observ enorma greseala de tipar.

Pain(t)ball

2009-10-23T19:58:00.001+03:00

Azi m-am alergat la paintball cu nişte colegi de muncă şi cu frate-meu. În afară de colegul Bogdan, pentru noi ceilalţi a fost prima dată când am jucat aşa ceva. Am fost care vasăzică eu, Cosmin, Bogdan, Alexandra, Adrian şi Ştefan. Am jucat timp de vreo 3 ore, cu pauze cam la fiecare 2 runde. Mie mi se pare foarte mult pentru nişte începători şi oricum la mine deja se cunoaşte, mâine o să fiu ţeapăn de la febra musculară.
N-am ţinut scor şi n-am reuşit să facem nici o fotografie. Am reuşit însă să jucăm corect (adică să nu avem dispute serioase, căci regulile de joc ni le-am făcut singuri din mers) şi mai ales să ne simţim bine. În pauze - poveşti despre acţiunea din runda proaspăt încheiată şi miştourile lui Ştefan. Despre oricine (inclusiv el însuşi) şi orice.
Am încă impresii vii despre vopseaua de pe faţă (mai toţi), din păr (Alexandra), de pe haine (trece prin costumele pe care ţi le dau organizatorii), lentilele aburite ale măştii de protecţie, greutatea armei, sunetul pe care-l scoate când trage, şuieratul bilelor pe deasupra capului, mirosul de iarbă şi pământ ud (trebuie să mai stai şi pe burtă, dacă nu te murdăreşti un pic ieşi repede din joc), mărăcinii care mi-au intrat în palmă (fără urmări), vopseaua care a sărit din capul lui Cosmin când am avut un duel direct :D , prima bilă încasată (pe care am văzut-o doar cât să-mi feresc faţa şi s-o primesc în umăr), rafalele lungi ale lui Bogdan, care a scos şi un strigăt de luptă la un moment dat...
Data viitoare sper să fim mai mulţi şi să ne distrăm măcar la fel de bine.

P.S.: titlul postării vine de la faptul ca unii dintre noi au acuzat nişte lovituri mai dureroase. Eu am găsit durerea provocată de bilele cu vopsea absolut acceptabilă, mai degrabă o usturime de scurtă durată în locul lovit.

Live blogging

2009-10-03T19:29:00.004+03:00

Prima incercare de a posta in direct din mijlocul evenimentelor. Ne aflam la nunta Alinei si a lui Andrei, doi tineri frumosi care acum o luna ne-au facut onoarea de a accepta sa ne fie domnisoara, respectiv cavaler de onoare. Casa de piatra, frumosilor!

Paraziţii despre criză

2009-09-30T11:49:00.005+03:00

Da, chiar ei sunt. Să nu vă mire sound-ul ciudat, e o piesă din 1995. Se aplică perfect si la aproape 15 ani de la apariţie. Ascultaţi...

Avertisment

2009-09-30T10:37:00.000+03:00

ATENŢIE! Niciodată, sub nici o formă, nu consumaţi la aceeaşi masă următoarele alimente: măsline negre, varză călită şi nectar Prigat de pere. La nici 15 minute după ce am mâncat intestinele au început să-mi fiarbă şi m-a lovit cea mai cumplită cufureală din viaţa mea. Am petrecut 30 de minute la toaletă pişându-mă prin cur şi vomitând simultan, o experienţă de neuitat pe care n-o recomand nimănui decât dacă e fan Jackass. Sau dacă laxativele nu mai dau rezultate.

Ticozaurus Rex redivivus - continuare

2009-09-27T22:15:00.005+03:00

Bună seara.
Ieri am ajuns târziu acasă şi n-am avut timp/chef să postez rezultatele călătoriei. Ţinând cont că pe Tico nu există computer de bord, mi-am notat în telefon diverse informaţii care mă ajută să reconstitui jurnalul de drum. Să trecem la treabă.

Distanţă: 530 km
Timp dus: 3h 35m
Timp întors: 3h 05m
Viteza medie: 79,5 km/h
Consum total: 31 l
Consum mediu: 5,08 l/100 km

Consumul obţinut va fi cel mixt, căci am mers şi prin Bucureşti cu benzina pusă pentru acest drum (80 km care trebuie adaugaţi la cei 530 extra-urbani).
Pentru cei pregătiţi să obiecteze că nu-s 265 km până la Galaţi: călătoria mea nu se încheie acolo, ci la Şiviţa - un sat aflat pe şoseaua spre Târgu Bujor dincolo de Galaţi faţă de cum vin eu. Dar cine a auzit de Şiviţa? Aşa că scriu Bucureşti-Galaţi, e mai cunoscut.

Diferenţa mare între timpii dus-întors este rezultatul mai multor factori. La dus:
- am fost 3 persoane în maşină plus bagaj în toate colţişoarele posibile, deci maşina efectiv plină;
- am prins o barieră la una din trecerile peste calea ferată;
- am prins o porţiune de drum în lucru unde se circula alternativ pe un singur sens.
La întors:
- am fost singur în maşină, exceptând ultimii 75 km (rendez-vous cu fratele meu), fără bagaj;
- n-am mai prins nici o barieră;
- circulaţia se restabilise pe porţiunea aflată în lucru.
- am călcat-o, ce să mai...

Ticozaurus Rex redivivus

2009-09-25T13:00:00.000+03:00

Nu am scris pe blog despre asta, dar cam de la sfârşitul lui iulie Tico a început să aibă probleme cu eşapamentul. Segmentul de mijloc s-a dus naibii din cauza ruginei şi în cele din urmă a cedat, făcându-l pe Tico să urle de parcă era tunat. Pe bune, zgomotul era chiar finuţ, de maşină tunată nu de tobă spartă. Am fost cu el la spălătorie şi unul din băieţi a zis când l-a auzit: "ce clar sună ăsta!". Când i-am dezvăluit cauza, a concluzionat cu "ia uite băi nene, şi eu am dat bani ca [a mea] să se audă aşa".
În fine, eu nu-s fan gălăgie aşa că ieri am remediat problema. Acum Tico toarce liniştit şi silenţios iar deseară va primi încălţări noi. Cauciucurile originale sunt vechi şi au aderenţă scăzută, e păcat de motoraşul care merge bine şi de frânele puse la punct de curând. Cu doar 31.600 km la bord, maşinuţa e ca nouă şi vreau să mai profit de ea cât o mai ţine caroseria. Chiar mâine mai fac un drum Bucureşti-Galaţi, prilej excelent de a testa noile cauciucuri şi de a face o nouă statistică a datelor călătoriei. Poate în sfârşit şi o estimare a consumului, deşi traseul meu obişnuit cuprinde şi mult Bucureşti (din Militari până în Colentina). Eh, va fi o estimare a consumului mixt atunci, bună şi asta.
Drum bun tuturor!

Gata cu vacanţa

2009-09-21T10:41:00.002+03:00

Kalimera!
Da, da, ne-am întors din Grecia. A fost "săptămâna-şi-jumătate" de miere şi o călătorie cu multe premiere: prima călătorie în Grecia, primul zbor cu avionul şi prima dată când am închiriat o maşină. O vacanţă reuşită, chiar dacă vremea nu a ţinut în totalitate cu noi (doar jumătate din perioada petrecută acolo a fost cu cer senin) şi nu am reuşit să ne satisfacem toate capriciile. În schimb am umblat foarte mult (am parcurs 850 km în 10 zile) şi am făcut sute de fotografii, punând la treabă serioasă camera telefonului. Poze, pentru curioşi, peste câteva zile (voi adauga un link la finalul postului), căci deşi telefonul face treabă bună eu sunt foarte pretenţios şi le editez un pic. Poate va urma o postare cu detalii despre locurile vizitate, cu poze şi comentarii - totul depinde de timpul liber, căci, după cum am spus în titlu, gata cu vacanţa!

Link poze: aici.

Da!

2009-09-01T22:17:00.001+03:00

Acum trei ani şi un pic, abia sosit de la o ieşire în oraş cu o domnişoară, mă întrebam: un nou capitol? Ei bine, deşi confirmarea a venit mult mai devreme, acum pot să vă spun că nu e doar un nou capitol, ci e o întreagă nouă poveste. Povestea mea şi povestea ei au devenit de astăzi povestea noastră, în urma celui mai hotărât "da" pe care l-am spus vreodată. Şi ne aşternem amândoi la scris, cand mai calm - ca mine, când mai tumultuos - ca ea, povestea a doi oameni care se iubesc.

Concert Madonna

2009-08-26T16:59:00.000+03:00

În seara asta, din ciclul "să ne uităm la ei cât mai sunt în viaţă", concert Madonna în Bucureşti, Parcul Izvor. Rezultă trafic restricţionat, înghesuială în centru şi - probabil vom avea poze mâine - un munte de gunoaie în parc, după concert. Fix lângă un alt munte numit Palatul Parlamentului, plin şi el de gunoaie umane.

Din birou

2009-08-25T16:20:00.003+03:00

Asta vad eu din spatele monitorului. Nu e chiar tot, dar atat poate telefonul.

Timp si bani...

2009-08-12T17:08:00.001+03:00

... două chestii care îmi lipsesc. Ne apropiem cu paşi mari de ziua nunţii. Dragostea se simte în aer, la fel ca şi stresul pregătirilor finale. Abia aştept data de 6 septembrie, adică ziua de după eveniment. Să fie într-un ceas bun!

Cu bicicleta in Bucuresti

2009-07-24T12:38:00.003+03:00

Azi am îmbunătăţit statistica. Din cauză că au închis Podul Grozăveşti pentru construcţia Pasajului Basarab, nu mai am de ales şi trebuie să vin la serviciu pe Bd. Iuliu Maniu. Traseul este mai scurt şi, acum pe perioada concediilor, deosebit de liber. Iată datele:
Distanţa: 6,83 km
Viteza maximă: 56,2 km/h (la coborâre pe Şoseaua Cotroceni)
Viteza medie: 20,8 km/h
Timp: 19m 40s
Precizez din nou că timpul de mai sus este calculat fără intervalele în care am stat pe loc. Durata efectivă a fost de aproximativ 22 de minute.

00:00

2009-07-14T00:00:00.002+03:00

Somn. Aer de dimineaţă. Cafea. Iubita. Sărut. Netbook. Ştiri. HTML. Javascript. Ciorbă. Mazăre. Gingko Biloba. Telefon. Javascript. Sărut. Îngheţată. Telefon. Tico. Trafic. Service. Trafic. Cumpărături. Chipsuri şi bere. Film (prost). Bere. Counter-Strike Source. Bere. Editare poze. Bere. Blog. Somn.

American "intelligence"

2009-07-10T14:37:00.006+03:00

Yahoo! News preia o ştire Associated Press:

Obama set for emotional visits to Vatican, Ghana

"L'AQUILA, Italy – President Barack Obama is wrapping up finitely detailed talks with his G-8 partners on economic and environmental challenges and turning to more photogenic events: meeting the pope and becoming the first black American president to visit a mostly black African country."

Uau! Obama va deveni primul preşedinte american de culoare care va vizita o ţară africană majoritar... de culoare. Super. Mare noroc pe capul agenţiilor de presă şi a idioţilor care preiau ştirile, pentru că Obama va fi primul preşedinte american de culoare pentru multe alte chestii:
- primul preşedinte american de culoare care trage apa în Casa Albă;
- primul preşedinte american de culoare care vorbeşte la televizor;
- primul preşedinte american de culoare care a vizitat Italia;
- primul preşedinte american de culoare care O-R-I-C-E! Pentru că e primul preşedinte american de culoare! Idioţilor!! Nu e ca şi cum ar mai fi fost şi alţi preşedinţi de culoare, dar ăia nu au vizitat vreo ţară populată majoritar cu negri, ca să fie el primul.
Charles Babington, Associated Press Writer. Jurnalistul p**ii.

Zeitgeist

2009-06-24T12:50:00.006+03:00

Băncile şi corporaţiile trebuie să dispară. Dacă nu dispar ele, dispărem noi din cauza foametei, războaielor, poluării şi epuizării resurselor vitale cum sunt apa potabilă şi aerul curat, sărăciei care duce la crime, bolilor de care nu vom avea resurse să ne protejăm.
Băncile trebuie să dispară iar sistemul monetar trebuie înlocuit. Trocul este cea mai curată formă de comerţ şi ar trebui încercat. Zic "încercat" pentru că, aplicat la scară globală, poate va dovedi că şi el are carenţe majore. Dar sistemul monetar, generator de dobândă (adică de valoare obţinută din NIMIC) este putred, fals, corupt şi imoral.

De la zi la zi şi de la an la an mă conving de adevărul celor spuse de oamenii ăştia. Nu ştiu dacă soluţiile propuse de ei sunt cele mai bune, dar în mod cert subliniază corect şi obiectiv problemele sistemului actual.

Zile cu ploaie

2009-06-23T15:26:00.026+03:00

Este soare acum, dar n-o să ţină mult. De ieri a început să plouă şi se pare că asta e tendinţa şi în următoarele zile, ceea ce face ca soarele ieşit acum să fie o excepţie.

Ştiind că o să plouă seara, ieri nu am mai luat bicicleta. Asta mi-a dat ocazia să trec din nou prin zona cu copacul prăbuşit la marginea Parcului Operei, despre care am scris pe la începutul lunii. Copacul a dispărut după o săptămână, însă cablurile rupte sunt şi acum acolo. Le-am fotografiat din nou.

Ploaia de aseară, văzută de la balconul meu:

Tipa care merge singura pe stradă prin ploaie e chiar EA, cea mai curajoasă fată.

Statistica unui drum cu bicicleta

2009-06-19T11:30:00.019+03:00

Astăzi o să vă prezint câteva date despre cât îmi ia mie să ajung de acasă la serviciu folosind bicicleta, în caz că este cineva curios despre eficienţa acestui mijloc de deplasare.

O să încep mai întâi cu detalii despre bicicletă şi despre biciclist. Bicicleta este una normală, de stradă (nu de performanţă, nici mountain bike). Deşi este marca Peugeot, nu are nimic special: dotată cu omniprezentele deraioare Shimano, frâne standard (tampoane de cauciuc pe jantă, nu discuri de frână), roţi cu diametrul de circa 66 cm (26 inci) şi 3 foi x 7 pinioane. Extra dotări: bidon pentru apă şi odometru.
Biciclistul sunt eu. 179 cm, 80 kg (sau poate ceva mai puţin de când pedalez), ieşit din formă. Nu am făcut performanţă în nici un sport, am fumat vreo 8 ani şi încă mai trag câte o ţigară din când în când. Deci average Joe pe average bike.

Drumul. Eu trebuie să ajung din Militari, Apusului (capătul dinspre Uverturii) la Vasile Pârvan (liceul Cervantes). Din faţa blocului până în faţa firmei, distanţa măsurată de odometru este de aproximativ 7,2 km ± 0,1 km în funcţie de străzile pe care mă bag.

Prefer un traseu ocolit care evită Bd. Iuliu Maniu pentru că deşi ar fi un pic mai scurt e infernal de parcurs. Pe stradă e coloană de maşini iar pe trotuar sunt mulţi pietoni, mai ales in zona Lujerului.

Viteza. Pe oriunde aş merge, am parte de o pantă la dus, respectiv rampă la întors. Îmi permit aşadar la vale să trec pentru scurt timp pe foaia cea mai mare şi pinionul cel mai mic şi să dau ce-i mai bun din mine. Viteza maximă atinsă până acum este de 51,2 km/h. În poza de mai sus se regăseşte valoarea de astăzi.

Din păcate, pe bicicletă o viteză mai mare înseamnă un efort şi un risc mai mare. Pentru un drum scurt cum este al meu îmi permit sprinturi pentru că nu am nevoie să rezist vreme îndelungată.

Asta este viteza medie de astăzi. Până acum, este cea mai bună valoare pentru că am avut noroc de un drum ceva mai liber. În mod normal, valoarea este pe la 18 km/h, oricum o medie care ar face invidioşi mulţi şoferi.

Ultima valoare interesantă citită de pe odometru este durata deplasării.

Cronometrul se opreşte automat dacă stau, deci timpul înregistrat este cel de mers. Pentru durata efectivă folosesc ceasul, nu cronometrul. Am 4 opriri obligatorii pe drum, la intersecţii cu semafoare şi treceri de pietoni. Timpul pierdut astfel este de aprox. 2 minute, dar pauzele astea sunt binevenite (hidratare, repaus etc.).

Concluzie.
Mai puţin de 25 de minute pentru 7 km pe un traseu care cu maşina durează oriunde intre 30 de minute (vara pe perioada concediilor) si 1 oră jumătate (restul anului). Metroul, cu mersul pe jos aferent - 40-45 de minute. Câştigă bicicleta, care nu poate fi depăşită decât de surorile ei mai mari motorizate (motociclete şi scutere), câştigă şi sănătatea datorită mişcării.

Un an mai târziu...

2009-06-10T11:50:00.005+03:00

Am dat de urma plantei din "Wall-E". A mai crescut între timp!

Pam pam!
--

Test

2009-06-09T17:23:00.003+03:00

Dacă reuşeşti să parcurgi lista asta de evenimente fără să râzi, ţinând cont de localitatea unde se vor desfaşura ele, eşti un înger.

-- Valabil doar până la sfârşitul lui septembrie 2009 --

Cum functioneaza serviciile de urgenta in Bucuresti

2009-06-05T09:53:00.006+03:00

În drumul meu spre serviciu trec zilnic pe lângă Parcul Operei. Furtuna de marţi seara a doborât mai mulţi copaci în Bucureşti, printre care şi unul de la marginea acestui parc, pe Calea Plevnei.

Ştiţi ce s-a schimbat după 3 zile? Frunzele de pe trotuar au dispărut, strânse probabil de măturători. Atât. Copacul este în fix aceeaşi poziţie, cablurile zac în continuare rupte pe jos. Nu am avut curaj să aflu dacă prin ele (mai) trece curent electric.

Acum, titlul postului se referă la servicii de urgenţă. Probabil că îndepărtarea acestui copac nu este o urgenţă, pentru că se poate trece pe sub sau pe lângă el. Dar dacă nu era încovoiat şi bloca trotuarul, credeţi că îl luau mai repede? Nu, pentru că atunci se putea trece peste el. Dacă prin firele alea trecea curent electric credeţi că le reparau, le izolau, sau le ridicau pe stâlpi undeva unde să nu ajungă câinii, copiii şi cuplurile emo? Nu, în Bucureşti, indiferent cine îl "conduce", lucrurile aşa merg de când mă ştiu. Îmi este frică să mă gândesc la ce se va întâmpla dacă o să cadă clădiri, când un biet copac nu a putut fi îndepărtat în 3 zile. Mai speră cineva să fie scos de sub dărâmături în timp util de serviciile de urgenţă?

La multi ani, copile

2009-06-01T16:14:00.003+03:00

Azi e Ziua Copilului. Sau Copiilor. La mulţi ani, copile!
Cabral a aşteptat 71 de minute ca să intre în legătură cu un operator Vodafone iar Mircea Badea face reclamă la Toyota Avensis pe blogul lui. Eu fac reclamă bicicletelor: mergeţi (mai des) cu bicicleta! Autopropulsaţi-vă hoiturile, chiar dacă aveţi bani de Toyota Avensis! Luaţi Toyota pentru drumurile lungi din weekend şi pentru concedii. A, nu puteţi, pentru că job-ul presupune să vă îmbrăcaţi la costum? Nu vă place, pentru că ajungeţi transpiraţi la serviciu? Bine, mă, luaţi-vă Toyota cu aer condiţionat, dar măcar n-o parcaţi peste pista pentru biciclişti.

Acest post NU este o aluzie la unii dintre colegii mei, posesori de Toyota Avensis. Ei au bun-simţ şi detestă la fel de mult ce mine gherţoii care parchează aiurea.

--

Pe doua roti

2009-05-28T11:40:00.002+03:00

Azi am desprăfuit bicicleta, am mers cu ea până la cea mai apropiată vulcanizare (eu nu am pompă), de acolo la cel mai apropiat atelier de reparaţii pentru ungere şi reglaje şi de acolo la serviciu. În total, o oră.
La atelierul de reparaţii m-am lăsat convins să-mi înlocuiesc schimbătoarele de viteză şi pârghiile de frână. Cu puţin noroc asta se va întâmpla mâine când o să le aibă la magazin. Schimbătoarele mele merg - prost, dar merg - numai că nu mă împac deloc cu ele. Cablul a ruginit; câteodată schimbătorul de la pinioane mai clănţăne în mers şi mai şi sare pe alt pinion. La schimbătorul de la foi mă feresc să umblu, e foarte greu de aşezat în poziţia corectă.
Ah, o şa cu amortizor... eh, mai încolo. Între timp o să fac bătături pe şniţel.

La metrou

2009-05-27T10:41:00.002+03:00

Buna ziua din nou, transmit în direct şi în reluare din minunatul metrou bucureştean, această a doua patrie a cerşetorilor. Invitatul de astăzi este acest batrânel jerpelit, cu chelie pe care se văd - iată - nişte bube, cu barbă şi o foaie de hârtie în... ce mână e aia? În mâna cu care nu se ţine de bară. Să-l ascultăm:
- Ajutaţi-mă şi pe mine! Nu am un loc de muncă! Am 60 de ani şi nu mai vrea nimeni să mă angajeze. Nu-mi ajung banii pentru tratament la mijloc. Dacă puteţi să m-ajutaţi şi pe mine, oricât de puţin, Dumnezeu să vă ajute.

[Bătrânelul urlă ca să acopere zgomotul de fond făcut de metrou prin tunel, iar tonul pe care îşi recită poezia este tipic milogului profesionist]

Atenţie, dragi spectatori, bătrânelul începe obişnuita defilare pentru a primi bani după recital. Cine se oferă să-l ajute? Un tânăr aici, o doamnă dincolo... bun, bătrânelul are acum bani de cel puţin o pâine! Dar iată, se apropie şi de mine, doamnelor şi domnilor, fluturând hârtia pe care o ţine într-o mână. O fi vorba despre nişte analize medicale, vreo adeverinţă că suferă cu spatele, că e şomer? NU!! Stupoare! Pe hârtie se vede clar sigla Enel, doamnelor şi domnilor, hârtia este o... factură de electricitate!

Cât tupeu şi câtă inventivitate! Nimeni nu citeşte aceste hârtii, lumea merge pe principiul ca cerşetorul are într-adevăr o problemă, atestată cu acte, cum să te apuci să-l verifici... Păi cum să mintă? Iete-aşa! Tu dă-i bani... măcar ăstuia ştii că-i plateai curentul. Uită-te şi la hârtiile celorlalţi, vezi că unii au telefoane mobile mai scumpe ca al tău, chiar dacă tu nu-l vezi şi probabil şi factura e cam mare. O s-o fluture prin faţa ta jelindu-se că are leucemie, şi tu o să-i dai bani să-şi achite convorbirile.

Prima zi fara masina

2009-05-21T11:51:00.003+03:00

"Mai puţine vorbe, mai multe fapte". Aşa i-aş fi răspuns unui oarecare ce mi-ar fi împărtăşit intenţia lui de a renunţa la maşină în favoarea mersului cu transportul în comun, cu bicicleta sau pe jos. Acel oarecare eram însă chiar eu, aşa că răspunsul n-a mai fost formulat cu voce tare ci pus, în sfârşit, în practică. De astăzi sunt pieton sau biciclist, exceptând cazurile când maşina este neapărat necesară. Mersul la serviciu şi revenirea acasă erau mari consumatoare de benzină şi nervi. Aproape 3 ore pe zi, 5 zile pe săptămână, pierdute aiurea pe o distanţă de vreo 14 kilometri (dus-întors). Aşa că maşina de serviciu s-a întors în garaj, mi-am făcut abonament la metrou şi o să încerc să pun la punct şi bicicleta.

Odată cu prima călătorie cu metroul vine şi prima poveste, despre cerşetori. În luna martie am trimis un e-mail către Metrorex în care mă plângeam că ne sufocă cerşetorii pe porţiunea Industriilor - Eroilor. Răspunsul lor, după trei săptămâni, îmi dădea dreptate. Adică da, e într-adevăr o problemă, nu m-am plâns degeaba. Numai că nu prea au ce face ca să-i oprească, atâta timp cât activitatea e profitabilă aceştia vor găsi modalităţi să treacă peste orice fel de interdicţii. Buuuun. Eu nu le dau bani. În general, mă prind repede care e cerşetor de meserie şi care e cerşetor de nevoie. Azi de exemplu am ignorat cotoroanţa care s-a urcat în acelaşi vagon cu mine, şi-a târât picioarele şi cocoaşa de la un capăt la altul şi la staţia următoare a trecut la următorul vagon. Numai că între vagoane avea mersul normal şi spatele mai drept (m-am uitat special după ea). A ieşit ea, s-a urcat o ţigăncuşa cu un hanorac verde cu dungi orizontale negre, cu gluga pe cap şi cu un carton în braţe pe care scria cu litere de tipar "Muritori de foame". A făcut turul vagonului în 30 de secunde, se vedea că e plictisită de meseria asta, la mine nici n-a mai ajuns.
La penultima staţie s-a urcat un alt cerşetor. Corpolent, bine îmbrăcat, bărbierit. Piciorul drept îi fusese amputat deasupra genunchiului şi se servea de două cârje pentru a se deplasa. Nu cerea nimic verbal, avea agăţat la gât un carton pe care scria ceva de genul "Ajutaţi-mă vă rog, am nevoie de ajutor. Vă mulţumesc". Atât. Mie mi-a lăsat impresia unui om nevoit să cerşească, un om care dacă s-ar fi descurcat oricum altcumva ar fi făcut-o. Bănuiesc că şi-a pierdut piciorul într-un accident şi odată cu el şi locul de muncă; statul şi sistemul medical au acoperit o parte din costurile pentru operaţie şi tratament, dar nu suficient; rămas fără serviciu şi opţiuni, a recurs la ultima variantă, mila publică. Dar fără să se înjosească complet, fără milogeală melodramatică, fără haine rupte sau mai ştiu eu ce "stimulente". Ţinută normală, prezenţă discretă, mesaj transmis non-intruziv. Vrei să-l ajuţi - bine, nu vrei - nici o problemă. Eu am vrut, şi i-am dat o sumă mai mare decât aş fi dat de obicei tocmai din cauza impresiei pe care mi-a lăsat-o, de om care recurge la mila celorlalţi obligat şi împotriva principiilor lui. Nu îi ştiu adevărata poveste şi nici dacă am intuit corect motivul pentru care o face. Îi doresc doar multă sănătate, să scape de infernul cerşetoriei şi să-şi recapete demnitatea şi independenţa.

Yeah, promovare turistica

2009-05-19T12:09:00.000+03:00

Strigaţi în cor!
--

Reclame

2009-05-15T00:52:00.006+03:00

Ţineţi minte reclama aia în care o Dacie se înfige într-o cisternă cu ciorbă de burtă (for fuck's sake, cisternă cu ciorbă de burtă??) doar ca să demonstreze ce bun e un anume detergent? La vremea respectivă, tare mult aş fi vrut ca cineva s-o filmeze din nou, înlocuind cisterna cu ciorbă de burtă cu o vidanjă. Una plină, care tocmai a făcut turul toaletelor ecologice din tot Bucureştiul. În p*la mea, cum vine asta frate, cisternă cu ciorbă de burtă??
Când băieţii de la Unguru' Bulan au scos un scurt clip animat în care maimuţoiul din reclamele becereului o ia în freză, m-am simţit răzbunat (vezi în secţiunea "Video" de la ei de pe site, clipul "Shmen Bank"). Mai înainte de asta, tot becereii au fost ridiculizaţi de reclama falsă cu "Salut, sunt Liviu. Am venit să-ţi fac o labă" (caută pe net "Liviu de la BCR"). Din aceeaşi categorie, ceva mai profesionist la capitolul realizare, va invit să urmăriţi:

Via arhiblog.

Bike tricks

2009-05-12T00:39:00.002+03:00

Nu am ştiut că aşa ceva este posibil în realitate. Figuri de-astea am văzut numai în GTA San Andreas, unde chiar şi eu puteam să cad în picioare de pe un zgârie-nori rămânând pe bicicletă ca şi cum aş fi sărit de pe o bordură.
Cu toate că aici sunt compilate numai reuşitele (cine ştie câte căzături a luat până la o dublă perfectă) cu două mici excepţii la început, tipul primeşte aplauzele mele.

Creierul uman este uimitor.

O initiativa (la)uda(bila)

2009-05-06T15:20:00.006+03:00

În cinstea celor care:

- închid străzi şi şosele pentru luni de zile fără să ne ofere alternative în traficul ăsta infernal;
- sapă şanţuri în trotuare asfaltate cu un an în urmă ca să îngroape cabluri care tot cu aprobarea lor au fost întinse pe stâlpi până i-au îndoit;
- lasă şanţurile neastupate cu săptămânile, pe porţiuni de kilometri, deşi ar putea să lucreze civilizat pe segmente mai scurte;
- ne lasă fără locuri de parcare, din cauza lucrărilor de mai sus;
- lasă străzile neasfaltate sau nereparate ani de zile;
- trag nişte dungi pe şosea şi apoi se laudă că au "creat" sute de noi locuri de parcare;
- nu răspund la e-mailuri când îi întrebi ceva, civilizat,

adică în cinstea primarilor din Bucureşti, propun să tragem apa toţi odată, cu sau fără motiv, în data de 20 mai 2009, ora 20:00.

Bucuresti - Galati si retur II

2009-05-02T21:15:00.005+03:00

Am reeditat călătoria până la Galaţi şi înapoi într-o singură zi, cu aceeaşi maşină - Fiat Panda.
Noile valori (de data asta am călcat-o, mai ales la întoarcere, că eram singur):
Distanţa parcursă: 539,5 km, din care aproximativ 30 prin Bucureşti.
Durata: 7 ore 42 minute
Viteza medie: 70 km/h
Consum mediu: 5,7 l/100 km

S-a stins faru'?

2009-04-26T22:30:00.002+03:00

În seara asta, făcând din întâmplare nişte poze de la geam am observat ceva straniu. Antena aia mare din Crângaşi nu mai are aprinse semnalele luminoase roşii, care o fac vizibilă pentru aeronave. Oare de ce?

Ati auzit de airsoft?

2009-04-16T11:33:00.010+03:00

Eu nu auzisem până lunea trecută, adică acum 3 zile. Întâmplător, căutând pe net metode de a-mi confecţiona singur o praştie sau alt gadget care să-mi permită să alung nişte vrăbii, mi-am adus aminte de... BB gun. Arma cu care îţi începi aventurile în Fallout 3, trăgând în nişte gândaci. Cautarea dupa BB* m-a dus pe un site românesc dedicat articolelor pentru airsoft, deci o parte din "vină" o are Google-ul.
Aşa am ajuns să descopăr că există sportul cu acest nume, asemănător cu paintball-ul. Armele sunt replici fidele ale unui arsenal real, cel puţin ca aparenţă; ca greutate, sunt ceva mai uşoare pentru că se foloseşte parţial plastic ABS în loc de metal. De la pistoale, arme automate, puşti cu lunetă, la aruncătoare de grenade şi mine antipersonal (!), arsenalul de airsoft are de toate şi este completat de accesorii gen: veste, ochelari, căşti de protecţie, teci şi harnaşamente, sisteme de ochire cu laser şi trasoare fosforescente. Mă opresc aici, dar diversitatea este excepţională: aproape tot ce se găseşte ca armă sau accesoriu pentru o armă reală, are corespondent în airsoft.

Toate armele au ca scop trimiterea unui proiectil de plastic -- de 6 mm diametru şi greutate între 0,12 şi 0,43 grame -- spre ţintă. Formatul cel mai popular este cel de 0,20 grame. Există 3 tipuri de propulsare a bilelor de plastic: cu arc (comprimat manual), cu gaz şi electric (cu ajutorul unui acumulator). E prea mult de detaliat, dacă v-am stârnit curiozitatea intraţi aici sau aici.

Eu m-am mulţumit cu un pistol acţionat pe bază de arc. Este vorba despre o replică de Sig Sauer SP2022, pistol intrat în 2002 în dotarea Poliţiei şi Jandarmeriei franceze pentru o perioadă de 20 de ani (de unde şi denumirea - anul 2022 fiind anul de ieşire din serviciu). Copie fidelă a originalului, pistolul meu trimite bila de plastic de 0,20 grame cu o viteză de 70 m/s şi o energie maximă de 0,5 Jouli. Poate lovi o ţintă de dimensiunea pieptului uman de la 30 de metri şi o monedă de 50 de bani de la 5 metri. Am înţeles că ustură un pic dacă încasezi o biluţă din jucăria asta. Nu l-am luat pentru autoapărare, dar vrăbiile de la care a pornit căutarea mea pe internet vor trebui să-şi schimbe domiciliul.

În altă ordine de idei, replica imită cât se poate de bine originalul. Trapa de ejectare a cartuşului se deschide exact ca la modelul real, lăsând să cadă liber o eventuală bilă blocată în interior; siguranţa care blochează trăgaciul funcţionează; mecanismul de blocare a manşonului închizător intră în acţiune când s-a golit încărcătorul (astfel ştii că ai rămas fără bile); greutatea este apropiată de aceea a originalului (715 g originalul, 589 g replica). Plasticul de la exterior este mat, dur şi rezistent, imitând polimerul din care e confecţionat originalul şi toate elementele de design sunt prezente.

În fotografie se poate observa dimensiunea bilelor de plastic utilizate comparativ cu dimensiunea pistolului replică.

Abia după ce am intrat în posesia lui (l-am comandat online) am aflat că am făcut o alegere excelentă. Este unul din cele mai apreciate pistoale cu arc pentru că este puternic, precis, rezistent şi estetic. Nu ştiu dacă ăia au timp să admire pistolul adversarului înainte de a primi o bilă în nas dar cert este că şi estetica -- respectiv imitarea cât mai detaliată a originalului -- este un criteriu pentru alegerea armelor de airsoft. În joc, este folosit de obicei ca armă auxiliară pentru situaţiile de urgenţă (de exemplu când arma principală s-a blocat sau trebuie reîncărcată). În plus, armele principale funcţionează de obicei cu gaz sau electricitate, ceea ce le permite să tragă cu cadenţa unei arme adevărate, dar gazul sau curentul electric se termină la un moment dat. Pistolul cu arc nu depinde de nici un fel de "combustibil" şi te poate scoate dintr-o situaţie dificilă.

--
*BB = un tip de alice folosit la vânătoarea de păsări. Denumirea în engleză este de "birdshot pellet", iar BB este propriu-zis o mărime (vezi aici lista completă), respectiv diametrul de 4,57 mm. Pentru că bilele folosite în primele arme de jucărie erau apropiate ca dimensiuni de aceste alice, li s-a spus simplu "BB" iar armelor în care erau folosite -- "BB gun".

Prison break went down the toilet

2009-04-07T15:42:00.002+03:00

I just finished watching the last aired episode of Prison break. A piece of advice for whoever missed the 4th season of this shit-on-a-plate: don't waste your time. Look, I don't even know who will end up reading this, yet I'm begging you to believe me: DON'T waste your time. And especially, don't waste whatever good impression the TV series made on you so far. I even bothered writing in English so that more people get this... warning.

In the 4th season there are just too many twists and turns, that I don't know what to begin with. Everybody is pointing guns, nobody's shooting when they should. Trust is followed by blatantly guessable betrayal, only to be followed by trust, and then betrayal again. Everybody works for themselves, only to team up with their worst enemies -- against their will, of course. So many threats (the "do that one more time and I will kill you" type), yet nobody is getting rid of their enemy when the chance is given. The Company even becomes good at some point! People dead for the past 25 years get resurrected to conveniently give a dying story one last push. T-Bag gets sentimental. Gretchen gets sentimental. Lincoln gets sentimental. People that usually pull the trigger in a blink of an eye to ensure their safety, or the safety of their beloved, now hesitate. Trained killers like Gretchen, with years of service in the Company and even in Iraq get beaten, shot at and tricked like the ultimate fool.
This series has become more and more of a disgrace with every single episode. And a few months ago I was a great fan. They ruined it, and if you watch this last season, you will sadly convince yourself of the truth that I'm speaking. Providing that you actually loved this show and its characters, that is.

Nişte dedicaţii - episodul 1

2009-04-03T23:25:00.008+03:00

Pentru şoferul idiot care mi-a tăiat calea azi de dimineaţă pe Iuliu Maniu, silindu-mă să frânez brusc şi să-mi continui drumul cu picioarele tremurând: sper, într-o bună zi, să încerci aceeaşi manevră în faţa unui tren. Şi să nu-ţi iasă!
Pentru Oreste, care în emisiunea lui de labe 1 tv spune covârşitor de multe tâmpenii comparativ cu afirmaţii sprijinite ştiinţific: lasă-ne! Şi lasă-te! Şi-a tras omul blog repede, să-şi facă reclamă în emisiune. Dar toate articolele sunt puse azi cu copy-paste, la câteva minute unul de altul (unde le-o fi ţinut până acum?). Faceţi-i o bucurie, vizualizaţi-i profilul. Seamănă un pic a CV. Dar ultima rubrică, "Bloguri pe care le urmăresc" e cea mai tare. Dl. Oreste urmăreşte http://www.mihaigadea.blogspot.com/ , care nu există, http://victorciutacu.blogspot.com/ care e accesibil doar pe bază de invitaţie (nu ştiam că Ciutacu e asa selectiv) şi http://mirceabadea.blogspot.com/, care nu e blogul lui Badea, ci un fel de test de prin iulie 2006, când încă nu era fancy să ai blog şi pe Mirciulică probabil l-a lăsat rece ideea. Asta citeşte, deci, Oreste (iertaţi-l, nu e vina lui că-l cheamă aşa).

Editare ulterioară: blogul lui Ciutacu e la altă adresă. Şi nu e pe bază de invitaţie.

Sclavagism modern

2009-03-31T09:38:00.005+03:00

Banca Mondiala a recomandat guvernului român să crească vârsta minimă de pensionare peste pragul de 70 de ani până în anul 2050 şi să menţină contribuţiile la niveluri care corespund vârstei actuale de pensionare, zice Carla Dinu pe HotNews.ro.

Banca Mondială să-mi sugă pensia, ca de altfel şi guvernul român. Nu numai că e oricum mizerabil de mică şi nu-ţi ajunge nici pentru supravieţuire, dar ăştia sunt porniţi să ne muncească până în ceasul morţii şi, dacă se poate, să nu ne dea nimic înapoi. Dar cum îşi închipuie ei că vom accepta aşa ceva? Mă piş pe sistemul public de pensii, dacă s-ar putea aş renunţa AZI să mai plătesc vreo contribuţie la el - şi la stat, în general, impozite şi "asigurări" de sănătate şi alte gogoşi. Băi nene, vreau să muncesc, dar pentru mine!

Tata a ieşit la pensie după 45 de ani de muncă, în 2006. A lucrat în frig iarna, în schimburi de noapte şi nu avea sâmbăta liberă pe vremea regimului comunist. A primit de la regimul democrat fix 100.000 lei (10 lei, azi) pentru fiecare an petrecut în câmpul muncii, drept răsplată. Pensia a mai crescut de atunci, nu ştiu exact cât primeşte tatăl meu acum, dar nu trece de 700 de lei. Ăsta e cazul concret pe care îl cunosc, dar sunt milioane de pensionari în situaţia asta... şi câteva mii de privilegiaţi, printre care parlamentari care îşi votează singuri pensii enorme, calculate după alte criterii decât cele aplicate omului de rând. Nu e moral şi etic, dar e legal. Pentru că ei fac legi care să le permită orice, doar lor. Aţi avut parte în copilărie de parteneri de joacă ofticoşi care schimbau regulile jocului în favoarea lor? Cam la fel e şi la maturitate.

Bun, deci dacă mă aşteaptă ceva mai rău decât pe tatăl meu, respectiv posibilitatea să nu apuc măcar să "mă bucur" de pensie, atunci pentru ce să investesc în acest sistem putred de la rădăcină? Prefer să-l văd prăbuşindu-se, înainte să mă stoarcă de bani cât sunt în stare să muncesc şi apoi să-mi dea cu tifla.

În concluzie, pentru mine din punct de vedere social epoca modernă nu diferă cu nimic de Evul Mediu. Avem în continuare sclavi şi elite. Iar România e tot un fel paşalâc turcesc, doar că acum tributul se plăteşte altcuiva. Acest proces este mijlocit de cei care ne conduc şi care nu o fac ca un compromis pentru supravieţuire (aşa cum era situaţia pe vremea domnitorilor), ci pentru că sunt răsplătiţi generos ca să ne ţină în sclavie. Cum se numeşte asta? Şi cum se pedepseşte?

Audit

2009-03-19T11:24:00.005+02:00

Azi trecem prin procedura de verificare anuală a certificării ISO pentru managementul calităţii pe care firma la care lucrez a obţinut-o şi păstrat-o timp de 4 ani. Cu alte cuvinte, lucram la standarde înalte, verificate de TÜV Thüringen. Şi pentru că auditorul încă nu a venit la departamentul nostru, am mici emoţii. Nu ca acelea de la examene sau de la re-certificări (care sunt mult mai minuţioase), dar am. Sunt bune. Mă ajută să mă concentrez şi să mă pregătesc. La final, când trec prin "examenul" propriu-zis sunt calm ca un lac de munte.

Am observat la alţi bloggeri, indiferent dacă îi citeşte cineva sau nu, că invită la dialog. Enunţă o părere şi apoi îşi încheie postarea interogativ: tu ce ai face dacă? Sau ce crezi despre? Din punctul ăsta de vedere, eu sunt mai egoist. Enunţ păreri, dar m-am obişnuit să nu cer de la puţinii cititori acelaşi lucru. Vine de la sine dacă e cazul, sub formă de comentarii...

[UPDATE]
Gata! Am fost auditaţi, am trecut cu brio şi de data asta. Aşteptăm concluziile ce ne vor fi prezentate la şedinţa de încheiere şi până atunci ţinem pumnii colegilor noştri de la departamentele au rămas de examinat.

Cosmote intentioneaza sa preia Zapp

2009-03-17T09:35:00.002+02:00

O ştire interesantă dintr-un domeniu care mă priveşte şi personal şi profesional. Cosmote Group, care deţine reţeaua Cosmote la noi în ţară, poartă negocieri de achiziţie cu Telemobil, proprietarul reţelei Zapp în România. Dacă se ajunge la o înţelegere şi achiziţia are loc, Cosmote îşi va găsi în sfârşit un loc în piaţa de internet mobil prin preluarea licenţei 3G de la Zapp. Piaţa de internet mobil este probabil unul din puţinele domenii care vor înregistra creşteri în 2009, astfel că ambele companii au interes ca tranzacţia să se desfăsoare cât mai curând.

Şi este, fără dubiu, cea mai bună mutare posibilă pentru Cosmote. Nu ştiu ce alte beneficii vor avea prin alte ţări preluând compania Telemobil şi afacerile ei de prin alte părţi, dar în România sigur vor avea de câştigat. Absenţa 3G-ului, un serviciu care nu mă interesa acum un an, a fost ceea ce m-a determinat să nu schimb încă reţeaua în căutarea unui tarif mai mic odată cu introducerea portabilităţii numerelor. Nu ne dăm în vânt după apelurile video, dar internetul mobil de viteză mare este cu siguranţă atrăgător pentru mulţi utilizatori de telefonie mobilă.

Aştept cu interes concretizarea discuţiilor ce se poartă acum între cele două companii.

Ziua Bloggerilor Bucuresteni - 30 mai

2009-03-16T12:38:00.004+02:00

A primit o ştire sub forma unui comentariu la postarea anterioară. Acolo n-o vedea nimeni, aşa că am mutat-o aici...

De la ORGANIZATOR ZBB:

Mesaj important pentru bloggerii din Capitală!

Pe 30 mai sărbătorim Ziua Bloggerilor Bucureşteni (ZBB). Vor avea loc concerte, video-proiecţii, târguri de blogging, expoziţii, vânzări de produse ale bloggerilor, petreceri etc.
Informaţii şi înscrieri pe ZBB-2009.RO.
Trimite mai departe mesajul sa circule in blogosfera. Multumim.

... cu plăcere.

Bucuresti - Galati si retur

2009-03-09T10:57:00.002+02:00

M-am dus până într-un sat de pe lângă Galaţi şi m-am întors în aceeaşi zi, sâmbăta asta. Am plecat cu maşina de firmă, un FIAT Panda Dynamic (1,2 L). Având de ales între el şi Tico, am ales FIAT-ul pentru că e mai confortabil. În Tico nu pot asculta decât radio, nu am ştergător pentru lunetă, zgomotul din habitaclu e mai puternic şi frânele mai slabe. Singurul avantaj ar fi fost consmul, probabil mai mic. Drumul următor, de peste 2 săptămâni, o să-l fac cu Tico şi o să pot compara.

Distanţa parcursă: 544 km, din care aproximativ 30 prin Bucureşti.
Durata: 8 ore 24 minute
Viteza medie: 64 km/h
Consum mediu: 4,9 l/100 km

Drumul a fost foarte liber, şi prin oraş şi pe DN-uri. Am mers cu 60 km/h în localităţi (50 km/h unde era poliţie) şi cu 90 km/h în afară, chiar dacă aveam voie cu 100 km/h pe E85. Am mers aşa ca să obţin un consum cât mai mic. Asta nu din cauză că ar fi fost vreo problemă cu banii... ci doar aşa, ca să văd cât consumă FIAT-ul în condiţii optime. La dus, fiind doar 2 persoane şi bagaj puţin, consumul mediu a fost de 4,7 l/100 km. La întoarcere am fost 3 persoane şi mai mult bagaj, aşa că am ajuns în final la 4,9. Am oprit de foarte multe ori, din diverse motive (vreo 9 pauze de drum în total), aşa încât se putea şi mai bine atât în ceea ce priveşte atât durata cât şi viteza medie.

Drum bun!

11 cărţi care îmi stârnesc amintiri

2009-02-27T14:22:00.001+02:00

Am primit leapşa de la Dan, dar mă achit cu plăcere de sarcina asta şi la sfârşit voi alege pe cineva care s-o perpetueze.

1. "Aventurile lui Habarnam şi ale prietenilor săi", de Nikolai Nosov. Dacă tot trebuia să încep cu ceva, am ales să încep cu cartea care mi-a încântat copilăria.
2. "Aventurile baronului Muchausen". Cartea care mi-a alinat zilele de stat în spital după operaţia de apendicită. Eram în clasa a II-a.
3. "Singur pe lume", de Hector Malot. Îmi aduce aminte de şcoala generală, de biblioteca ei şi de vecinii mei de la care mai împrumutam cărţi.
4. "Hotarul nestatornic", de Ionel Teodoreanu. Nu am reuşit să termin "La Medeleni" pentru simplul motiv ca ăsta a fost singurul volum ce se găsea în biblioteca părinţilor. M-am regăsit în el, având bunici în Moldova şi prieteni pe strada unde locuiau ei, băieţi şi fete, eu fiind "băiat de Bucureşti"...
5. "Moromeţii", de Marin Preda. Doar primul volum, cel cu viaţa la ţară. Citit obligat, la cererea profesoarei de limba română, m-a introdus în lumea romanelor inspirate de viaţa ţăranului român. Am mai citit Slavici, Sadoveanu, Rebreanu şi Duiliu Zamfirescu, dar Preda rămâne favoritul.
6. Seria de cărţi "Alien", "Alien: Misiune de pedeapsă" şi "Aliens". Eram în tabără la Călimăneşti pe atunci, abia terminasem şcoala generală şi nu văzusem nici una din aceste pelicule. Suspansul din cărţile acestea era de neegalat, iar filmele (pe care le-am văzut ulterior - se înfiinţase ProTV-ul între timp) au fost copie fidelă a ceea ce-mi imaginasem eu. Normal, din moment ce cărţile au fost scrise după scenariul filmului şi nu invers cum se face de obicei.
7. "O lume dispărută" de Sir Arthur Conan Doyle, care iată, nu cu Sherlock Holmes m-a impresionat. Îmi aminteşte de cea mai caniculară vară trăită în Bucureşti.
8. "Elevul Dima dintr-a VII-a", de Mihail Drumeş. Primul roman de dragoste... Nu-mi aminteşte de vreo fostă iubire, ci culmea, de perioada post-comunistă. Drumeş... şi Pavel Coruţ.
9. Biblia. Tot în perioada post-comunistă, când sectanţi obscuri încercau să câştige adepţi în România, am primit - nu mai stiu de unde - o Biblie, gratuită. Îndoctrinat religios de bunică-mea, cu acordul maică-mii (amândouă cu intenţii bune de altfel, căutând să mă ţină departe de tentaţiile apărute odată cu democraţia), am început să citesc Biblia. Voiam să ştiu în special ce trebuie să fac pentru a supravieţui apocalipsei...
10. "Robinson Crusoe", de Daniel Defoe. Citită de mult (o carte în format mic, jerpelită şi cu coperta frontală desprinsă) şi recitită acum vreo 3 luni. Ce diferenţă între percepţia din copilărie şi cea de acum... Ce îmi aminteşte? Că încă nu avem bibliotecă şi cărţile noastre stau cuminţi în saci de plastic în sufragerie.
11. Operele complete ale lui Sven Hassel. Mai citisem romane de război, poate chiar mai reuşite, dar acestea au fost primele cărţi citite integral în format electronic, pe telefonul mobil. Eram invidiat de prietenii de la bloc şi de unii colegi de la serviciu.

And "you're it" goes next to... Liviu.

Ţigan, nu "rrom"

2009-02-17T11:24:00.002+02:00

E din ce în ce mai uşor să iei atitudine zilele astea, mulţumită internetului. FĂ-O!

Aici poţi semna o petiţie prin care se cere acceptarea, revenirea la termenul de "ţigan" pentru a desemna etnia minoritară (încă) în documente oficiale, ştiri etc., în detrimentul cuvântului "rrom" care crează confuzie între români şi ţigani în Europa şi restul lumii. Citeşte, documentează-te şi (re)acţionează.

Nicăieri în altă parte, după ştiinţa mea, echivalentul termenului de ţigan (gypsy, gitan, zingeneurs, zingari - whatever) nu este considerat peiorativ. Nu văd nici un motiv să mă adresez cu termenul de "rrom" când vorbesc despre ei; ce, nu pot sa zic "rrom" pe un ton condescendent dacă doresc? Deci: ŢIGANI, nu rromi. Vreau, când mai ajung la noi ştiri negative din Italia, să ştiu clar cine a comis infracţiunea, dacă trebuie sau nu să-mi fie ruşine pentru scursurile care comit fărădelegi acolo.
Şi mă îngrijoreză profund articolul de pe Wikipedia, dedicat lor, care se intitulează "Romani people". E diferenţă de o literă intre "romani" şi "români", iar majoritatea utilizatorilor de calculator şi internet nu utilizează diacritice. Nu mai zic că străinilor le sunt perfect indiferente caracterele româneşti, aşa încât confuzia este uşor de făcut. Aşa ceva trebuie combătut, urgent.

Taves bahtalo la toţi evribazii.

Poze

2009-02-11T14:40:00.005+02:00

Am strâns de pe net câteva poze. Am prea mult de lucru ca să pierd vremea aiurea, dar cat am mâncat două sandvişuri m-am dat pe un forum dedicat telefoanelor mobile de unde am extras pozele astea (unele făcute de utilizatorii forumului cu telefoanele proprii):

Nu am nici cea mai vagă idee cum ai putea să-ţi ţii echilibrul pe chestia asta...

Tipul ăsta e în mod cert eroul cuiva!

Aer condiţionat, ieftin şi eficace. Versiunea următoare promite eliminarea generatorului de electricitate de pe portbagaj şi integrarea AC-ului in parbriz în loc de geamul lateral, pentru un confort sporit al şoferului.

Animalul ăsta are un singur scop în viaţă. Şi clar nu e vorba de programare.

O revedere cu vechi prieteni

2009-02-05T09:10:00.002+02:00

În sfârşit, după mai multe încercări eşuate întinse pe parcursul a 2-3 ani, am reuşit să ne strângem toţi trei la o bere. Toţi trei suntem Răzvan, Adrian şi cu mine, colegi în 2001 la un internet café din cartierul Colentina. Prietenia legată acolo s-a dovedit la fel de puternică precum rămân la alţii legăturile cu colegii de liceu sau de facultate - nu ştiu cu ce altceva să fac comparaţie.
Ei au schimbat serviciul la un moment dat. Eu aveam să lucrez în internet café-uri din Bucureşti şi Braşov încă doi ani. În tot acest timp ne întâlneam aproape la fel de des ca atunci când eram colegi, pierdeam multe nopţi stând pe mIRC sau jucând Diablo II. După ce am schimbat şi eu locul de muncă, nu ne-am mai văzut. Rar mai vorbeam pe Yahoo Mesenger. Dar, aveam să constat ieri, timpul a rămas pe loc pentru noi dintr-un anumit punct de vedere.

Vorbim la fel. Nu ne-am schimbat mult, tot facem mişto unul de altul, tot ne ascultăm reciproc cu atenţie când unul din noi are ceva serios de zis. Am stabilit că ne întâlnim să bem câte o bere şi am băut 3 sticle de vin. Am povestit fiecare cum am evoluat de la momentul în care drumurile noastre s-au despărţit, ce planuri de viitor avem şi am rememorat întâmplări deosebite din "perioada de glorie". Cu ocazia asta am readus la viaţă şi personaje altminteri date uitării, foşti colegi de sală sau clienţi.

E greu de explicat ce simt pentru băieţii aştia doi! Acum sunt treaz şi tot n-am cuvinte, vă daţi seama că aseară eram extaziat? Practic, în afară de ei mai am un singur prieten de genul ăsta (iar ăla mi-a pricinuit şi supărări dar n-am cum să nu-l iert). Abia aştept următoarea întâlnire, sper să nu aibă loc peste ani de zile. Ne completăm reciproc mult prea bine pentru ca timpul să ne fisureze prietenia, dar mai bine să nu dăm acest test.

Părul alb

2009-02-03T15:17:00.002+02:00

Am constatat fără urmă de îndoială apariţia primelor fire albe de păr. Până azi nu am fost nici foarte curios, dar acum le-am observat fără efort. Pe tâmpla stângă, cel puţin. Gata, deci. Oficial am început să încărunţesc la vârsta de 30 de ani. Nu e chiar aşa de rău... Cunosc persoane care au albit complet la o vârstă mai mică decât a mea, cunosc persoane mai tinere decât mine cu mult mai mult păr alb şi cunosc persoane mai tinere decât mine cărora le-a căzut de mult tabla de pe casă, deci nu mai contează culoarea.

Prima ninsoare

2009-01-08T16:32:00.003+02:00

De reţinut că a nins abia pe 8 ianuarie, deşi iarna a debutat oficial de 39 de zile.
Am făcut nişte poze cu ocazia asta, şi pentru că tot am promis cândva că vă arăt ce ştie să facă autostitch-ul, am pus o poză panoramică.

Enjoy the snow!

Educaţie

2009-01-06T12:53:00.004+02:00

După ce am văzut clipul ăsta şi am râs cu lacrimi, am aprofundat un pic subiectul şi am găsit şi alte expresii, pe un alt blog (credit la sfârşitul postului). Uite si clipul, înfipt...

... si uite şi lista expresiilor, pe domenii:

Mâncare
Să bagi puiul în cuptor
Să pui capac la borcan
Să bagi salamul în traistă
Să cureţi morcovul de pământ
Să bagi parizerul în frigider
Să bagi plăcinta în cuptor
Să pui brânza la pachet
Să bagi cremwurştul în borcanul cu muştar
Să amesteci mămăliga cu făcăleţul
Să bagi brânza în merdenea (sau în fornetă)
Să pui cepul la butoi
Să scoţi brânza din putină

Tehnice
Să bagi ştecheru-n priză
Sa te branşezi la conductă
Sa tragi ţeava de gaze în curte
Să derulezi caseta pe creion
Să deschizi umbrela în autobuz
Să lansezi naveta în spaţiu
Să bagi stick-ul în USB
Să cotrobăi în debara

Auto
Să bagi scula în trusă
Să faci plinul la maşină
Să faci curat în torpedou
Să tragi camionul la pompă
Să ungi arborele cotit
Să o ridici pe cric
Să tragă benzină pe furtun
Să-i dai până se calează

Muzicale
Să sufli în tulnic
Să acordăm chitara
Să cânţi la ceatârnă
Să dai cu sacâz pe arcuş
Să cânţi la cimpoi cu frână
Să cânţi la flaut cu contragreutăţi
Să scuipi pe microfon
Să faci playback pe spate
Să cânţi la pian ca ciungul
Să baţi toba până rupi membrana

Alte activităţi
Să cauţi petrol în subsol
Să pui averea la loc sigur
Să vizitezi muzeul
Să bagi lemne în sobă
Să mănânci gogoşi la colţul străzii
Să pescuieşti la copcă

Natura
Să înmoi buşteanul
Să baţi un cui în gard
Să bagi aracul în pământ
Să rupi floarea din grădină
Să spargi nuci de cocos cu capul
Să culegi ciuperci

Animale
Să urci veveriţa în copac
Să ciufuleşti struţul
Să duci boul la staul
Să duci pinguinul la zoo
Să scoţi calul la un film
Să dai de mâncare la castor
Să întorci lipitoarea pe dos
Să trozneşti cucu-n cap
Să dresezi şarpele
Să rupi gâtul la răţuşcă
Să tragi meduza pe uscat
Să smotoceşti canişul

Altele
Să joci ca scobitoarea in cana
Să bagi vrăjitorul în castel
Să alegi calea strâmtă
Să bagi duhul în lampă
Să urle mutul la surdă
Să scapi mingea în teren
Să-l bagi pe Sile la arest

Religioase
Să bagi mortul în groapă
Să pui banii în cutia milei
Să duci enoriaşul la mănăstire
Să duci călugarul la discotecă.

Expresiile şi categoriile au fost preluate şi adaptate de pe blogul lui Mosor.

PSD rămâne pe poziţii

2009-01-05T16:47:00.005+02:00

O scurtă trecere în revistă a presei m-a adus pe o pagină unde titlul articolului si sugestiile pentru lectură suplimentară au o legătură... interesantă. Click pe poză pentru detalii.

Mă bucur că pesedeul rămâne pe poziţii, împreună cu fostul şi actualul preşedinte de partid. Acum mai trebuie doar să văd din ce poziţii le recomandă revista aia să primească recunoştinţa noastră :D
Mai mult, articolul era pus la rubrica "politică internă"! Hmmm... politică internă... sex oral. Da, indubitabil, există o legătură!

La muncă, bă!

2009-01-05T12:01:00.003+02:00

Gata. Au trecut şi "sărbăutorile". Doamne, ce-am mai petrecut! N-am mai avut parte de atâta distracţie de mult. În general perioada asta echivala cu stres, mai multă muncă decât de obicei, cumpărături, planuri eşuate şi o stare generală de băgat picioarele. Ei bine, anul ăsta se pare că mi-am gestionat bine timpul şi resursele şi am reuşit să mă simt bine şi să fiu mulţumit.

Am intrat şi în 2009, un an de care majoritatea lumii se teme. Previziunile sunt sumbre, ici-colo câte o umbră de optimism sau de indiferenţă. Legat de previziuni, aseară am dat peste Urania la TVR2, in jurnalul de ora 22:00. Ascultând-o, ţi se făcea pielea de găină auzind ce ne aşteaptă anul ăsta. Am un singur amendament la cele spuse de tanti asta radioactivă: dacă tot le ştii tu aşa de bine, de ce plm nu ne-ai avertizat că vine colapsul? N-am auzit nimic pe 2008 care să anunţe dezastrul economic global. GLOBAL, cucoană, trebuia să scrie în toate astrele, pe coada fiecărei comete şi pe ambele feţe ale lunii intrată în conjuncţie cu sfincterul Your-anus-ului! Mulţumim pentru nimic, aşa pot şi eu "să prevăd" că 2009 va fi greu, căci oricine poate specula pe nişte fapte deja cunoscute... Hai că m-am lămurit şi cu tine.

Eu vă doresc (şi îmi doresc) un 2009 mai bun decât anul ce-a trecut, să avem un loc de muncă, mâncare pe masă, mai multă responsabilitate, mai puţine bănci (iartă-mă, Lili! E vorba de CELELALTE bănci), sănătate, decesul tuturor politicienilor corupţi sau pe care-i doare-n criză de noi şi falimentul celor care zi de zi ne otrăvesc mâncarea dar o vând ieftin, ca să fie siguri că ne îmbolnavim şi murim îmbogăţindu-i pe ei. La mulţi ani!

Brad Pitt(ic)

2008-12-24T22:50:00.003+02:00

Am brad!
Am cel mai frumos brad!

<--- Vârf

<--- Neşte chestii (zici că-s antene)
<--- Fundiţă!
B
E
T
E
<--- Altă fundiţă!
A
L
<--- Bloguri &... pardon, globuri & stuff
Ă
Ă
Ă
Ă
Ă
Ă (de sus până jos)

Şi, bineînţeles, luminiţe! Doar că le-a cam eclipsat bliţul şi nu se văd bine.

Am cel mai frumos brad!

(Starea mea euforică se explică prin faptul că anul trecut nu am avut pom de Crăciun. Frustrat de preţurile exorbitante pe care le cereau nemâncaţii de prin pieţe, m-am decis să nu mai cumpăr. Şi mi-a părut rău.)

Ce-am făcut (neinteresant) în concediu

2008-12-24T10:33:00.004+02:00

Iată desfăşurătorul săptămânii trecute, când am fost liber:
LUNI - spălat geamuri pe cel mai mare frig de până acum. Imunitatea funcţionează - n-am răcit. Curăţenie prin casă etc.
MARŢI - sortare NIMICURI. Scos toate prostiile (hârtii, CD-uri vechi, chitanţe, cutii ş. a.) sortat, păstrat strictul necesar şi aruncat restul. Strictul necesar my ass, la anul iar o să arunc jumătate pe principiul "nu mi-au trebuit până acum, n-o să-mi trebuiască nici de acum încolo". Seara, program artistic: piesa de teatru "Revizorul" la Teatrul de Comedie. Detalii mai jos.
MIERCURI - Nu mai ştiu ce am făcut de dimineaţă, dar mare lucru nu - nu prea am progresat cu treaba în casă. Seara din nou program artistic: serbarea de sfârşit de an a nepoatei noastre, Maria.
JOI - Cumpărături din Auchan Militari (proaspăt semi-deschis). Nu-mi amintesc în rest, dar probabil am frecat menta. Doar eram în concediu.
VINERI - Ziua mea. Am răspuns la telefoane, am fost super-răsfăţat de iubita mea... Seara, ieşire la restaurant cu cei dragi.
SÂMBĂTĂ - s-a băşit mireasa, vorba lu' Ştefan. Gata cu distracţia, am muncit ca un sclav. Dar a meritat, sufrageria arăta atât de frumos încât i-am făcut poze!
DUMINICĂ - ziua în care Şefu' ăl Mare s-a hodinit. Noi nu am avut parte de acest lux, pentru că eram încă restanţi cu treaba. Eu am terminat curăţenia în cele mai mici detalii prin casă iar iubita mea a gătit excepţional. Spre seară m-am umplut de nervi din cauza calculatorului care mi-a dat 3 ecrane albastre din cauze doar de el cunoscute (şi de ochelariştii ăia cu cap mare de la Microsoft care ştiu ce înseamnă STOP 0x0F0F0F 0x000000 0x0000AF şi alte mizerii de-astea).

Despre piesa de teatru. Am mers cu inima îndoită la teatru, pentru că în rolul principal jucau Horaţiu Mălăele / Ştefan Bănică. Bănică nu-mi este neapărat simpatic şi m-am săturat de mutra lui de la toate ediţiile de "Dansez pentru tine" - o emisiune OK dacă nu ţin cont de partea lacrimogenă a acelor oameni cu diverse probleme, cei pentru care se dansează. Din fericire, domnul mai sus menţionat avea concerte în perioada asta; să fie la el acolo, îi mulţumesc că a eliberat scena pentru un actor adevărat. N-o să stau acum să fac analiza piesei de teatru, evident că a meritat din plin. Am avut locuri în primul rând şi am retrăit senzaţia aceea ciudată că actorii mi se adresau câteodată mie, pentru că se uitau la mine în timp ce-şi rosteau replicile. Tot din cauză că am fost în primul rând iar ieşirea se făcea prin spatele sălii, am fost ultimii la coada la garderobă. Combinat cu aşteptarea la toaletă, s-a făcut de aşa natură că am rămas ultimii în teatru, ceea ce ne-a dat ocazia să întâlnim actorii principali (Horaţiu Mălăele şi George Mihăiţă) în afara scenei; pe dl. Mălăele l-am salutat respectuos şi i-am mulţumit pentru spectacol. Dânsul a spus că i-a făcut plăcere şi că ne mai aşteaptă. A urmat un schimb de replici cu o doamnă cu care se cunoştea personal şi care în mod cert frecventa teatrele mult mai des decât îmi permit eu s-o fac. Aşa am aflat că maieul găurit pe care l-a purtat pe scenă (rolul fiind cel al unui vagabond din Sankt Petersburg) e din garderoba... personală. Apoi a urcat scările ce duceau la barul de la etajul teatrului, declamând versuri creaţie proprie şi imitându-l pe Ceauşescu... Nu ştiu dacă există vreo deosebire între actorul Mălăele şi omul obişnuit Mălăele. Am părăsit clădirea la braţ cu iubita mea, conchizând că e mai bine să ieşi ultimul din teatru decât ultimul din cârciumă.

La serbarea Mariei am ajuns înaintea părinţilor ei, fapt ce a impresionat-o puternic (aveam să aflu asta după vreo două zile). Mulţi dintre copii erau deja costumaţi, iar Măriuca era îngrijorată că mami întârzie, aşa că apariţia noastră a avut darul de a o linişti un pic. Sala a fost plină de părinţi, rude şi prieteni (numai noi eram 6 pentru un singur copil). Prichindeii ne-au prezentat o mică scenetă ce a avut ca subiect naşterea lui Iisus, jucând rolul diverselor personaje biblice (STOP îndoctrinării religioase în şcoli!). S-a filmat şi s-a pozat la greu, copiii s-au distrat, iar noi şi mai şi. A apărut şi Moş Crăciun, un pic anticipat dar bine primit şi cu cadouri în dotare.

Auchan-ul din Militari nu e terminat. Afară e un adevărat şantier, cu greu îţi dai seama pe unde se intră. Se vede atât de clar că s-au grăbit să îl deschidă ca să prindă şi ei o felie din vânzările masive care se fac de sărbători. Nu ştiu însă dacă anul ăsta le-a mai mers comercianţilor aşa de bine... Partea bună a fost că nu era deloc aglomerat; partea proastă a fost că nu aduce nimic nou. L-am comparat în special cu Carrefour, care este principalul meu punct de aprovizionare şi n-am găsit diferenţe semnificative. Doar că ăştia din Auchan aveau provizii MASIVE de hârtie igienică de toate tipurile, ceea ce spune multe despre anul ce urmează.

Vineri m-am serbat, am împlinit 30 de ani. Mi-am invitat rudele cele mai apropiate şi viitoarele rude la un restaurant unde am sperat (şi reuşit) să ne simţim bine şi în largul nostru. Este greu ca gazdă să mulţumeşti pe toată lumea, aşa că am ales varianta cu restaurantul, mai scumpă dar mai flexibilă, în detrimentul unei petreceri organizată acasă.

Cam astea au fost evenimentele săptămânii de concediu, vă mulţumesc pentru atenţie.

Poate că este o idee bună să te împrumuţi de la bancă

2008-12-12T17:47:00.004+02:00

Textul este cules de aici, şi pentru că mass message-urile pe Yahoo! Messenger îmi displac, ca şi spam-ul, am decis să postez pe blog. Citiţi şi daţi mai departe dacă ştiţi pe cineva în situaţia de mai jos.

"Dragilor,

M-am dus ieri la banca sa-mi iau scadentarul si sa-mi platesc rata la creditul imobiliar pe care il am la banca Unicredit, sucursala Stefan cel Mare. Ca sa va pun in tema, am imprumutat acum 3 ani 37.000 de euro, urmand ca peste 23 de ani sa le dau inapoi aproape 90.000 euro. Pentru ca nu le-au ajuns, mi-au marit de doua ori dobanda, iar dupa ultima, cam acum un an, suparat fiind ca au “strecurat” un comision lunar de 0.5% (daca faceti un calcul va speriati) am rambursat o parte si asteptam scadentarul pe care n-au vrut sa-l dea sotiei, desi am facut imprumutul impreuna.
Ce constat ieri la banca?
Ca am MINUS pe CONTUL IN LEI (m-ati auzit vorbind de lei mai sus?????) aproape 200 RON!!!!!!!
Nu intelegeti? Nici eu n-am inteles, asa ca mi-au explicat: Mi-au facut GRATIS un cont in lei cand am luat imprumutul in EURO, iar dupa un an (adica acum 2 ani) mi-au aplicat comision lunar de gestionare de 2,5 euro, si apoi penalizari. 2 ANI nici o instiintare, nici un telefon, nimic. Sotiei mele, ce platea rata lunar, nu i-au spus nimic niciodata. Mi-au spus ca au trimis acasa o scrisoare in care se spunea ca s-a schimbat dobanda, dar de comisioane la contul de LEI (de care eu nici nu stiam) pas. Ma intreb cat asteptau sa se faca suma sa ma treaca in lista aia de neplatnici, desi eu plateam regulat … Sau se bucurau la 2,5 euro/luna + penalizarea de 7 ron/luna? (e recesiune…)
Desigur ca sa platesti aproape 200 de ron, pentru un cont pe care nu l-ai cerut, nu stiai ca-l ai, nu l-ai folosit niciodata, este frustrant. L-am platit, ca un roman prost ce sunt, neavand obisnuinta de a merge in tribunale sau la protectia consumatorului contra oricui, inclusiv contra unei banci.
La casierie am aflat ca sunt multi in situatia mea.
…Da mai departe mail-ul, poate mai e cineva care are credit la Unicredit Tiriac si n-a stiut de bucurie…

Ioanid Apostol
0722xxx689 "

Daca vreţi numărul de telefon al omului, mergeţi pe pagina de unde am luat textul (este al 7-lea comentariu ). Eu nu vreau să-l împrăştii pe net. Nu-mi asum nici cele scrise mai sus, întrucât nu am cum şi de ce să verific veridicitatea afirmaţiilor. Dar un control al situaţiei la banca la care ai credit nu strică niciodată. În perioada asta dificilă pentru ei, bagă comisioane ascunse şi majorează dobânzi în draci, fără să te anunţe şi fără să fie traşi la răspundere. Te ţine să te judeci cu ei?

Ce treabă are Linux-ul cu criza economică?

2008-12-11T17:31:00.004+02:00

Ce repede trece vremea... Nici nu mi-am dat seama că n-am mai postat de o săptămână. Dar e normal, dat fiind că nu mi s-a mai întâmplat nimic extraordinar, cu excepţia subiectului ce urmează: Linux-ul.
Una din cele mai plăcute surprize legate de acest sistem de operare a fost apariţia distribuţiilor Ubuntu, bazate pe Debian Linux. Prietenoase, inteligibile şi cu suport tehnic excelent. Pentru mine, un utilizator de Windoză de când mă ştiu, a fost alegerea excelentă pentru a mă familiariza şi cu Linuxul. În plus, a avut marele avantaj că s-a instalat fără nici o problemă pe configuraţia PC-ului de la serviciu, pe care am avut parte de experiente mai puţin reuşite cu Mandrake, Gentoo şi SuSe.
Bun. Fiind o practică sănătoasă actualizarea sistemului de operare, indiferent că e MacOS, Windows sau Linux, m-am apucat să fac această operaţiune ieri. Rezultatul a fost unul neplăcut - se pare că ultima versiune de kernel nu prea se împacă cu hardware-ul calculatorului pe care lucrez. Nici măcar reinstalat complet nu a mai vrut să meargă normal. Noroc cu un back-up complet făcut prin septembrie, graţie căruia am putut să-mi restaurez sistemul aşa cum arăta el atunci. Ulterior am făcut actualizări numai pentru chestiile sigure, păstrând un kernel compatibil cu calculatorul meu: mai bine un Linux depăşit decât unul actual, dar praf.

Planurile de ieşire la bere cu colegii s-au stins în faşă; aşa lipsă de entuziasm, mai rar. Eu ştiu că "e criză" (sintagmă care a ajuns să mă enerveze, folosită drept răspuns la tot ce necesită cheltuieli), dar totuşi... o băută în vremuri grele cimentează puternic prietenia.

Şi dacă tot mai căutaţi legătura dintre Linux şi criza economică, opriţi-vă. Nu există nici o legătură, decât prin prisma faptului că am vorbit despre ambele în această postare.

Cătălin buletin

2008-12-03T16:08:00.002+02:00

Azi am intrat în posesia noii cărţi de identitate. O faţă actualizată şi o nouă adresă sunt modificările importante. Am primit şi o nouă carte de alegător - săru'mâna. Păcat că e mică şi lucioasă, aşa că nu mă pot şterge cu ea la fund, dar la mare ananghie poate se va dovedi folositoare.

În afară de asta, cred că voi intra într-o nouă perioadă a vieţii pe plan personal şi profesional. Un capitol luuung, de vreo 5 ani, a luat sfârşit astăzi, aşa că a sosit timpul să mai evoluez. Dar... să treacă sărbătorile de iarnă & shit & stuff.

Ce-am făcut de S.F. Andrei şi 1 decembrie

2008-12-02T09:04:00.006+02:00

Da da, nu e nici o greşeală: S.F. (as in science fiction) Andrei. Păi în primul rând am reuşit să ignor toţi Andreii şi Andreele - oricum cunosc foarte puţini. În al doilea rând am continuat să joc Fallout 3, care m-a captivat. Atât de rău m-am prins în el încât am ajuns să visez noaptea fragmente de acţiune din joc. De-asta m-am şi odihnit atât de prost în astea 3 zile şi nopţi libere.

Nu m-am dus la vot, ceea ce contravine cumva principiilor mele. Numai că de data asta eram într-o situaţie aiurea: trebuia să aleg un cârnat pentru sectorul 2 unde încă am domiciliul, eu locuind de un an şi ceva în sectorul 6. Pentru 6 nu puteam să aleg, din acelaşi motiv de domiciliu... So why bother?

De 1 decembrie am dormit până târziu, am făcut o super-poză panoramică cu un super-progrămel făcut de nişte studenţi americani deştepţi şi, bineînţeles, am continuat jocul ăla. Bun, gata cu jocul, am vorbit destul de el, e problema mea că m-am îmbolnăvit de el. Legat de poza panoramică, se procedează astfel: se fac "ţ" poze ale peisajului sau orice-ului pe care vrei să-l fotografiezi şi nu încape TOT într-un singur cadru, de aşa natură încât pozele să se suprapună parţial, să conţină zone comune (maxim 25%). Se servesc pozele progrămelului de care ziceam... şi gata. Se obţine o poză mare, uşor deformată dar perfect îmbinată din pozele făcute de tine. Privită pe secţiuni (cât încape în monitorul PC-ului), deformarea pozei nici nu mai e perceptibilă. Am să pun eu undeva pe net rezultatul pentru exemplificare, dar până atunci puteţi admira chiar pe situl programului o galerie cu astfel de poze.

La EtnoTV e scump euro

2008-11-30T01:04:00.007+02:00

Oricât m-am chinuit, nu am reuşit să postez direct de pe telefon un clip aici pe blog. Deşi am cont pe YouTube şi ar fi trebuit să fie plantat direct în acest post, ceva nu a mers bine. Iar de pe PC nici atât nu am reuşit să mă descurc cu mizeria aia de Movie Maker să-l editez un pic, să fac un stop-cadru şi să scriu ceva peste. Fuck it. Un simplu screenshot e de ajuns:

Ideea este simplă: zapam printre programe căutând ceva demn de văzut, când ajung pe EtnoTV. Mirat că nu am şters încă acest canal din memoria televizorului, ochii mi-au căzut pe banda lor pentru SMS-uri (defect profesional, deh). Şi ce-mi vad ochii: la EtnoTV tariful este de 3,57 USD/EUR cu TVA inclus!

Vă rog frumos, împrumutaţi-mi nişte euro! Îi schimb în dolari la EtnoTV sau la firma care le oferă lor serviciile interactive de telefonie, apoi schimb dolarii înapoi în euro la orice bancă cu un curs normal (aprox. 0,75 EUR/USD) şi vă returnez împrumutul, ba îmi permit să vă dau şi dobandă! Exemplu:
1000 EUR schimbaţi la EtnoTV = 3570 USD
3570 USD la orice banca = 2678 EUR. Din aştia returnez 1000 + ceva dobandă... restul e câştig cinstit. Are de unde, dl. Silviu Prigoană...

[Editare ulterioară]
Primul comentariu sugerează că sintagma "USD/EUR" înseamnă "dolari sau euro". Corect, parţial. Totuşi, atât la noi cât şi internaţional, informaţiile legale despre tarif sunt formulate "cost per mesaj" sau "cost per apel". Aşa că pentru mine "USD/EUR" înseamnă "dolari per euro". Hai, săriţi cu banu'!

Limba română şi vedetele gay

2008-11-27T09:08:00.005+02:00

'Neaţa.
Aseară m-am uitat la televizor, în timp ce mă dădeam pe net de pe telefon căutând o temă nouă sau o imagine de fundal mai interesantă pentru telefonul meu de care începusem să mă cam plictisesc. TV-ul era pe un post de 2 bani din trustul lui Voiculescu şi în plină desfăşurare se afla un aşa-zis scandal despre Mihai Trăistariu, acuzat că ar fi gay. Am urmărit emisiunea până la capăt şi am tras câteva concluzii. Le puteţi citi mai jos dacă sunteţi la curent cu mondenităţile şi dacă vă intereseaza opinia mea. Dacă nu, săriţi peste până gasiţi un rând liber. De acolo tratez un alt subiect, poate acela vă interesează.
Concluuuziii...
1. Prima concluzie e că Mihai Trăistariu nu e gay.
2. A doua concluzie e că Mihai Morar şi-a vândut destul de ieftin moralitatea, presupunând că a avut una vreodată. Mă uit foarte rar la emisiunea moderată de el, iar când mă uit dau numai peste scandaluri sexuale: Betty futută de Radu Baron, Andreea Antonescu filmată în chiloţi şi Mihai Trăistariu gay.
3. A treia concluzie este fix cea corectă, înţeleasă de toată lumea: homosexualul T. (nu-i scriu pseudonimul complet pentru că nu vreau să-i fac reclamă) vrea să se lanseze cu acest scandal, să intre în atenţia noastră şi a televiziunilor. Schema a reuşit cu alte caractere gen Ciumaca, Brăileanca, Ogică, Naomi, de ce nu ar reuşi şi cu panarama asta de om?
4. Cancan este un tabloid de căcat, cu tactici mizerabile de obţinere a poveştilor pe care le publică. L-au atras pe Trăistariu la o cafenea, vezi Doamne pentru un interviu, au sunat apoi că întârzie zece minute din cauza unui accident (ca Trăistariu să-i aştepte singur o vreme). Paparazzii lor erau pe poziţii cu aparatele foto şi, aşa, întâmplător, apare la cafenea homosexualul T. care se aşează nepoftit la masa lui Trăistariu, schimbă două vorbe cu el după care pleacă şi îl pupă, la despărţire, pe obraji. Pentru obiectivele paparazzilor jegoşi pregătiţi să imortalizeze tot şi apoi să dezlănţuie uraganul în revista aia maro. Ghiniooon! O, Doamne! Trăistariu nu e singur!! E însoţit de o verişoară, aşa că în poze nu apare doar el cu T. şi cu limba lui în ureche! Ce ne facem, ce ne facem? Păi, o dăm anonimă. Adică publicăm povestea, dar fără poze (lua-te-ar dracu' Trăistariule cu ideile tale de a veni însoţit) şi pe urmă scoatem noi de undeva dovezi. Inventăm martori, convorbiri înregistrate, se rezolvă.
5. Dacă nu mă înşel, în ziua de azi nu mai poţi fi acuzat că eşti gay. Este ceva tolerat atâta timp cât nu agresezi pe nimeni cu orientarea ta.
O întrebare pentru toată mass-media care a tratat subiectul: de ce e OK pentru acel etnic rrom să fie homosexual, şi nimeni nu zice nimic de rău despre el, dar este o mare ştire şi trebuie să afle toată lumea că M. T. e gay? Care e faza, care e câştigul?

În cu totul alt registru, nu pot să trec peste o discuţie desfăşurată la noi în birou ieri. Se plănuia plecarea într-o excursie la munte în grup, se cumpăraseră deja biletele de tren şi pentru că locurile erau cam răsfirate prin vagon colegii mei încercau să stabilească cine-unde-cum. Se puneau întrebări la mişto, se răspundea la fel. Acest schimb de replici trebuie consemnat, pentru că e prima oară când un răspuns reuşeşte să fie elocvent conţinând aproape în exclusivitate cuvinte considerate de unii obscene:
- Te deranjează dacă o să călătoreşti în alt compartiment?
- Coaie... pula-n pizdă!
Adică: "nu, nu-mi pasă". Memorabil.

Trafic

2008-11-25T15:56:00.002+02:00

Ca şofer, am văzut aproape de toate în trafic. Ei bine aseară am văzut un BMW serie recentă care oprea cam brusc şi cam aproape de maşina din faţa lui după ce coloana înainta. La volan era o doamnă. Am remarcat-o atât din cauza manierei de a opri, cât şi din cauză că i-a murit motorul după o astfel de oprire. Probabil a uitat să scoată din viteză înainte de a ridica piciorul de pe ambreiaj după ce a frânat. Traficul a făcut de aşa natură încât am mers în paralel o vreme. Eu mă uitam drept, pentru că am prietenă; colegul care mă insoţea se uita la ea, pentru că merita toată atenţia. La un moment dat am observat amândoi motivul pentru stilul de condus: doamna îşi făcea unghiile la volan.
Am mai văzut femei la volan rujându-se, fardându-se, am vazut până şi un bărbat croşetând (jur! - doar că maşina era parcată, nu în mers), l-am văzut pe unul dându-se cu parfum şi nenumăraţi alţii scobindu-se între dinţi sau în nas (în nas mai prestez şi eu, îmi cer scuze) între două porniri şi mers 3 metri, tipice pentru Bucureştiul aglomerat. Dar asta le întrecea pe toate, pentru ca la făcut unghiile trebuie să fii mai atent decât la trafic. Şi asta nu e bine pentru ceilalţi...
Aştept să văd pe cineva făcându-şi pedichiura, sau eu ştiu, vreun chirurg în mijlocul operaţiei între două semafoare.
Încercarea noastră de a o poza pe tanti de mai sus nu a dat roade, se pare, altfel colegul ar fi pus deja pe blog povestea asta.

Week-end

2008-11-22T11:16:00.003+02:00

Scârboasă zi. Nu numai că afară e înnorat şi plouă, dar e şi o zi super încărcată cu treburi. Tocmai de-aia mi-e lene să încep şi prefer să postez ceva înainte de a mă apuca de treabă... Numai că nu am nimic de scris... Am pus o poză. Cică face cât o mie de cuvinte, aşa că acum pot să închei.