Da da, nu e nici o greşeală: S.F. (as in science fiction) Andrei. Păi în primul rând am reuşit să ignor toţi Andreii şi Andreele - oricum cunosc foarte puţini. În al doilea rând am continuat să joc Fallout 3, care m-a captivat. Atât de rău m-am prins în el încât am ajuns să visez noaptea fragmente de acţiune din joc. De-asta m-am şi odihnit atât de prost în astea 3 zile şi nopţi libere.
Nu m-am dus la vot, ceea ce contravine cumva principiilor mele. Numai că de data asta eram într-o situaţie aiurea: trebuia să aleg un cârnat pentru sectorul 2 unde încă am domiciliul, eu locuind de un an şi ceva în sectorul 6. Pentru 6 nu puteam să aleg, din acelaşi motiv de domiciliu... So why bother?
De 1 decembrie am dormit până târziu, am făcut o super-poză panoramică cu un super-progrămel făcut de nişte studenţi americani deştepţi şi, bineînţeles, am continuat jocul ăla. Bun, gata cu jocul, am vorbit destul de el, e problema mea că m-am îmbolnăvit de el. Legat de poza panoramică, se procedează astfel: se fac "ţ" poze ale peisajului sau orice-ului pe care vrei să-l fotografiezi şi nu încape TOT într-un singur cadru, de aşa natură încât pozele să se suprapună parţial, să conţină zone comune (maxim 25%). Se servesc pozele progrămelului de care ziceam... şi gata. Se obţine o poză mare, uşor deformată dar perfect îmbinată din pozele făcute de tine. Privită pe secţiuni (cât încape în monitorul PC-ului), deformarea pozei nici nu mai e perceptibilă. Am să pun eu undeva pe net rezultatul pentru exemplificare, dar până atunci puteţi admira chiar pe situl programului o galerie cu astfel de poze.
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu