La proteste

Azi mi-am permis să iau pulsul evenimentelor direct de la fața locului. A fost o decizie spontană, bazată pe faptul că mai mulți colegi de serviciu întrebau dacă merge cineva la Universitate, la protest, după terminarea programului. Am hotărât să merg, în grup e mai sigur.

N-am avut nici măcar o coală de hârtie la mine pe care sa-mi fi tipărit protestul, pe lângă faptul că nu eram îmbrăcat adecvat pentru frigul de afară. Dimineață, când am plecat spre serviciu, eram pregătit pentru cele 10 minute de mers prin frig până la metrou, nu pentru 2 ore de stat în picioare în mulțime. Și atunci așa, înfrigurat, cu mesajul doar pe buze m-am alăturat la ora 19 mulțimii strânse la fântâna de lângă Facultatea de Geografie.

S-a protestat civilizat. N-am auzit înjurături, n-a reușit nimeni să ne mai fure manifestația și s-o transforme în luptă de stradă cu jandarmii. Am strigat cât m-a ținut gâtul, la unison cu ceilalți, sloganurile în mesajul cărora mi-am recunoscut revendicările. N-are rost să le enumăr, dar se refereau la demisia lui Băsescu. Asta vreau să văd întâmplându-se: vreau să-i văd mândria terfelită. Căci mândria s-a transformat în aroganță (bine, asta de mult deja, dar abia acum am fost eu pregătit s-o recunosc) atunci când a rostit cuvintele "Cine o să plece? Ghici ghicitoarea mea". Tu o să pleci, Traiane. De data asta, tu o să pleci. Nu mai ești președintele pentru care cândva am votat, așa că e cazul să te debarcăm. Nu-mi reproșez faptul că am votat pentru tine; nu e vina mea că tu ai schimbat direcția.

Nu ne-am lăsat manipulați, împinși sau provocați. Deși numărul celor care veneau în Piață a continuat să crească pe măsură ce trecea timpul, era suficient loc să ne mișcăm prin mulțime. Au trecut printre noi inclusiv jandarmi, cu căștile și carapacele lor negre; nimeni nu s-a agitat. Tipul cocoțat deasupra intrării în Facultatea de Geografie a fost la un moment dat în atenția jandarmilor. Nu l-au putut convinge să coboare și au plecat de acolo. Deci nu s-au lansat provocări din nici o tabără: dacă voiau să pornească scandal, jandarmii ar fi încercat să se urce după el, stârnind reacție din partea mulțimii care îi ținea partea. N-a fost cazul.

Mult tineret. Cred că tinerii erau pe partea asta, iar celelalte categorii de vârstă erau vis-a-vis, in fața Teatrului Național și a Intercontinentalului. Multe fete, curajoase. Lumea se comporta normal, societatea funcționează și în astfel de situații. Telefoanele mobile au mers fără probleme. Dugheana Fornetti de langă fântână trebuie să fi spart ceva record la vânzări. A început la un moment dat să ningă și a nins ca lumea preț de vreun sfert de oră. Prima zăpadă din București în iarna asta.

Cu câteva minute înainte de ora 21 am decis să plec. Înțepenisem de frig. Știu, știu, ăsta nu e un motiv, nu ții cont de vicisitudini când susții o cauză. Asta e! N-am abandonat cauza, mâine merg din nou. De data asta mai bine pregătit. Sper să vină și alții - n-are nimeni de ce se teme. Stați în grup, între prieteni, distanțați-vă de cei care manifestă violent și cu umblă cu fețele acoperite. Dacă lucrurile degenerează, părăsiți zona și căutați una mai liniștită sau mergeți acasă: a doua zi venim iar.

A treia zi de proteste

Probabil cea mai gravă eroare a lui Băsescu, să se ia de Raed Arafat, un om de o moralitate impecabilă, fără ambiţii politice, bun profesionist. Atacul a lăsat mască opinia publică, fiind perfect nejustificat. Combinat cu ambiguitatea noului proiect de lege a sănătăţii, gândit pentru a face loc pe piaţă entităţilor particulare care vor primi astfel o felie din bugetul de stat alocat serviciilor medicale, acesta a dat un semnal destul de limpede privind intenţiile actualului preşedinte. Nu bunăstarea cetăţenilor, ci asigurarea unor sume de bani pentru campania partidului de guvernământ la conducerea căruia se va întoarce la terminarea mandatului, astfel încât şansele acestuia la câştigarea viitoarelor alegeri să crească considerabil. Interesant cum se urmează modelul american în privinţa privatizării serviciilor de sănătate, un model destinat să îmbogăţească companiile farmaceutice şi asiguratorii de sănătate, precum şi pe cei care le asigură lobby-ul. Interesant şi cum, asemenea revoluţiei din '89, scânteia a fost un personaj fără legături importante cu politica, şi de origine străină.

Se intampla acum 18 ani

Extras din jurnalul de meu de tabără - Slănic Moldova, 1993.

14.08.1993, a cincisprezecea zi, sîmbătă

Jurnalul pe sîmbătă îl scriu duminică, deoarece iar am fost la discotecă. De distrat m-am distrat iar, tot fără să dansez cu cineva. Totuși a venit la mine o fată, pt. a-i ghici moneda! Spre ghinionul meu, am ghicit-o, și cum nu puteam să încalc regula... A mai venit o fată, dar de data aceasta am avut noroc! Am dansat, m-am odihnit, dar fiind răcit, deja începuse să-mi curgă nasul. M-am hotărît să plec la vilă. La 10:30 am fost în cameră. Am aflat pe toată lumea trează. De ce? Veniseră părinții lui Cosmin, și el s-a mutat cu ei la hotel. Cînd să mă culc, Răzvan, cu caracterul de om prost și țicnit, fără să-i permină nimeni, își mută lenjeria la noi în cameră declarînd că el se mută aici. I-am spus că n-o să-și ducă el mult veacul în camera asta (și așa a fost), motiv pt. care a început să dea cu perna în mine. Cînd a venit infirmiera să dea stingerea, i-am spus și ea i-a făcut urgent pașaportul lui Răzvan.


[Am făcut eforturi să respect scrierea cu "î" de pe atunci, precum si greșelile de scriere sau de exprimare din textul original.]